Nu sunt un statistician atestat, dar nu cred ca gresesc daca spun ca niciodata varful clasamentului Turului ciclist al Frantei nu a fost atat de strans inaintea ultimei saptamani, doar 30 de secunde cuprinzand primii 4 din ierarhia tricoului galben: Chris Froome, Fabio Aru, la 18″, Romain Bardet, la 23″, Rigoberto Uran, la 29″.

Ca sa nu mai vorbim de faptul ca primii 7 sunt cuprinsi pe o marja de timp de 2′ (Daniel Martin, 1’12”, Mikel Landa, 1’17” si Simon Yates, 2’02”), astfel ca gandul te duce imediat la echipele fiecaruia dintre cei ce ar putea incheia triumfator, pe cel mai celest bulevard din lume, Champs Elysees, din Paris, pe 23 iulie. Altfel spus, lupta este mai putin intre tenori, ci intre coruri, si nu stiu, zau, daca asta este un lucru bun, din istoria operei nu stiu o partitura de cor prea cunoscuta (poate doar Corul robilor, din Nabucco…), dar, in schimb, memoria oricui este incarcata de arii ale solistilor.

Asadar, in ordinea ierarhiei finale, sa vedem ce forta au echipele liderilor de pe primele locuri pentru a putea mentine interesul pentru actuala editie a Turului, desi speranta mea este ca tot personalitatea cea mai curajoasa, sacrificiul, talentul si abnegatia vor avea castig de cauza, pentru ca o fi ciclismul sport de echipa, dar din istorie va dau cuvantul de onoare ca nu stiu absolut deloc vreun clasament final al gruparilor participante.

Incep, asadar, cu britanicul Chris Froome si Sky, care, desi parca actioneaza in continuare la intimidare, etalandu-si castile galbene de lidera a clasamentului pe echipe, nu a mai aratat ca este chiar de neatins, in primul rand liderul, care nu-mi aminteste de absolut nicio isprava in cele 15 etape, in afara agatarii cu disperare si a oportunismului in momentele greselilor, unele inexplicabile, ale adversarilor.

Nu-i vorba, Nieve, Henao, Kwiatkowski si, mai ales, Landa (mai putin, surprinzator, Kirienka, pe panta spre retragere se pare) au muncit la greu sa tina steagul sus, pentru ca, asa cum apreciaza multi specialisti, au valoare chiar sa lupte de la egal la egal cu Aru, Bardet sau Uran, ceea ce ii tine cumva in loc, poate pentru ultima oara anul acesta, fiind disciplina de fier, cuvantul de ordine al sprijinirii liderului desemnat. Pentru frumusetea acestui sport, ar fi bine sa fie sparta aceasta abordare in tandari, cred!

Imediat dupa, ca eficienta, pare sa fie echipa lui Romain Bardet, AG2R La Mondiale, demonstratia din ultima etapa disputata, de duminica, in care francezii au incercat sa-l doboare pe Froome fiind un semnal incurajator. Efectivul este omogen, avand in componenta rutieri abili pe munte, dovada ca 7 dintre ei sunt clasati in primii 41, un tir grupat care da sperante francezilor ca ar putea cuceri Marea Bucla de la ultima isprava a unui compatriot al lor, dupa nu mai putin de 32 de ani, din 1985, de la Bernard Hinault!

Iata o tinta, un mobil care poate survolta psihic, mai ales cand esti asa aproape si cand ai si dovedit, printr-o victorie de etapa extrem de convingatoare, ca se poate!

Ei si acum ajung la veriga slaba, la Fabio Aru si echipa lui Astana decimata. De altfel, directorul sportiv Dimitri Fofonov a spus clar ca italianul trebuie sa se cam descurce singur, desi modul asta de a ataca lucrurile a dus la cea mai stupida pierdere de tricou galben din ultimele decenii, cea de sambata, cand Aru, lider al clasamentului general, s-a trezit la poalele unei pante, dure, e-adevarat, dar de doar 570 m, singur-singurel, nici macar, banuiesc, si am motive chiar sa cred, atentionat ca ar cam fi timpul sa lupte.

Explicatii, ca intotdeauna, exista: Astana a plecat la lupta fara cei mai buni oameni pe munte, dupa tragedia caruia i-a cazut victima Michele Scarponi, inca din aprilie. Tanel Kangert s-a accidentat in Giro, iar Dario Cataldo si, mai ales, Jakob Fuglsang, care putea aspira chiar la un loc bun la general, au fost nevoiti sa abandoneze chiar in cursa actuala. Asa incat, sardul a ajuns la mana unui Andrei Zeit, un kazah de 30 de ani cvasi-anonim. Astfel, cu toata simpatia pe care o starneste, Fabio Aru va avea mari probleme sa se descurce inca o saptamana, putand, practic, conta doar pe lupta dintre celeilalti si sa profite de conjuncturi…

In fine, columbianul Rigoberto Uran, o mare speranta, fost vicecampion olimpic, in 2012, dar niciodata confirmata, are o echipa, Cannondale, care doar aparent nu ar prezenta garantii. De fapt, el are alaturi 2 rutieri care au reusit in cariera locuri intre primii 5 intr-un mare tur, referinta suficient de solida. Un Pierre Rolland, locul 4 in Giro 2010, precum si Andrew Talansky (al 5-lea in Vuelta 2016), singura lor problema fiind doar ca au mai mult calitati de atacanti, de vesnici evadati, decat de locotenenti utili mai ales pe catarari.

In fine, vom vedea ce va fi, deocamdata sa vedem de unde plecam marti la drum, mai intai cu etapele ramase, apoi cu dificultatile ultimei saptamani, dupa care cu ierarhia clasamentului general, cu precizarea ca tricoul verde pare destinat deja lui germanului Marcel Kittel (Quick Step), care trebuie doar sa treaca linia de sosire la Paris, iar cel alb cu buline rosii al cataratorilor – francezului Warren Barguil (Sunweb).

18 iulie: Etapa a 16-a Le Puy-en-Velay – Romans-sur-Isere, 165 km
19 iulie: Etapa a 17-a La Mure – Serre-Chevalier, 183 km
20 iulie: Etapa a 18-a Briancon – Izoard, 179,5 km
21 iulie: Etapa a 19-a Embrun – Salon-de-Provence, 222,5 km
22 iulie: Etapa a 20-a Marsilia – Marsilia, 22,5 km (contratimp individual)
23 iulie: Etapa a 21-a Montgeron – Paris Champs-Elysees, 103 km

– etapa a 17-a, la Serre-Chevalier, varful d’Ornon, 5,1 km, 6,7% (1371 m), categoria a 2-a, Col de la Croix de Fer, 24 km, 5,2% (2067 m), categorie speciala; Col du Telegraph, 11,9 km, 7,1% (1566), categoria 1; Galibier, 17,7 km, 6,9% (2642 m), categorie speciala;
– etapa a 18-a, la Izoard, varful Vars, 9,3 km, 7,5% (2109 m), categoria 1; varful Izoard, 14,1 km, 7,3% (2360 m), categorie speciala.

Clasamentul tricoului galben, la zi:
1. Chris Froome (Marea Britanie / Team Sky) 64:40:21′
2. Fabio Aru (Italia / Astana Pro Team) +18′
3. Romain Bardet (Franta / AG2R La Mondiale) +23′
4. Rigoberto Uran (Columbia / Cannondale-Drapac) +29′
5. Daniel Martin (Irlanda / Quick-Step Floors) +1:12′
6. Mikel Landa (Spania / Team Sky) +1:17′
7. Simon Yates (Marea Britanie / Orica-Scott) +2:02′
8. Louis Meintjes (Africa de Sud / UAE Team Emirates) +5:09′
9. Alberto Contador (Spania / Trek-Segafredo) +5:37′
10. Damiano Caruso (Italia / BMC Racing Team) +6:05′
11. Nairo Quintana (Columbia / Movistar Team) +6:16′

 

Advertisements