Instanta suprema, intelegeti ce vreau sa spun, amana pronuntarea: Simona Halep nu este inca numarul 1 mondial, dar nici o secunda nu i se poate reprosa ca nu a facut totul pentru a ajunge, iar ceea ce are ea in zestrea de acum, genetica, tehnica, psihica, de puncte, dupa aproape 2 decenii de munca, va rodi asa cum trebuie.

Marti nu a fost sa fie, voi incerca sa explic, nu sa justific, de cred eu ca nu s-a intamplat ceea ce era normal, corect, firesc, de bun simt sa se intample: britanica Johanna Konta (cap de serie nr. 6) a castigat in fata romancei Simona Halep (favorita 2) cu 6-7 (2), 7-6 (5), 6-4, in 2 ore si 38 de minute de cel mai inalt nivel al jocului de tenis vazut pana acum anul acesta la Wimbledon, desi ne aflam abia in sferturile de finala.

Astfel, Johanna Konta, originara din Australia, din parinti unguri, dar adoptata cu entuziasm de publicul londonez (explicabil, ultima victorie a gazdelor la feminin dateaza de 40 de ani, din 1977, cand s-a impus Virginia Wade) a reusit performanta de pana acum a vietii ei, calificarea in semifinale, desi are 26 de ani, cu un an mai mult decat Simona Halep.

S-a jucat, cum va spuneam, cu o intensitate cum rar am trait, romanca putea foarte bine sa obtina victoria, si-a adjudecat primul set, a avut 5-4 si 2 servicii in tie-break-ului celui de-al doilea, a avut minge de 2-0 la ghemuri in setul decisiv (dupa 11 minute numai acest joc, cand se putea scrie altfel istoria), dar, mai spun o data, nu cu regret, ci cu doza de speranta pe care o cuprinde expresia ‘n-a fost sa fie deocamdata’.

Probabil, stau si ma gandesc, a fost meciul in care Simona a fost inconjurata in cel mai inalt grad de ceva negativ care plutea in aer, parca totul era impotriva, trimitea semnale potrivnice. Mai intai, acest clasament WTA, care, decalat cu o saptamana pentru ca anul trecut a fost an bisect, care nu-i permite inca sa fie prima in lume, aceasta devenind Karolina Pliskova, cu 6.855 puncte, Simona fiind pe 2, cu 6.670, desi ambele au pierdut la Wimbledon exact in fazele in care au fost eliminate anul trecut.

Adica, dupa cum cred ca stiti, au pierdut punctele de la turneul trecut, adaugandu-le pe cele de anul acesta. Ei bine, din cauza decalajui de care vorbeam (clasamentul facandu-se pe 52 de saptamani), Simonei i-au fost scazute si punctele din turneul din 2016, de la Bucuresti, unde a obtinut trofeul.

Asta se intampla la decenii distanta, aceste ajustari, si sa nu fiti mirati sa o gasiti peste o saptamana chiar prima! Desi nu asta conteaza, ea este prima pentru noi oricum, o mare jucatoare, un caracter de o frumusete si tarie extraordinare.

Apoi, pentru ca vorbeam de “undele” negative care parca se simteau in aerul inchis de sub acoperisul Arenei centrale londoneze (da, culmea, s-a jucat in spatiu inchis…), sa ne mai amintim cateva lucruri care pot influenta (daca nu cumva au si facut-o, intr-o masura sau alta) inconstientul constantencei.

Adversare, o amintire ostila prin amintirea, recenta, de la FedCup, de la Mamaia, cu scenele penibile, in urma carora Ilie Nastase a fost batjocorit, inclusiv acum, de britanici si de niste unii, functionari pe la foruri internationale, cu ura parca; apoi, Konta este antrenata de belgianul Wim Fissette, de care Simona s-a despartit, dupa mai putin de un an, in 2014, in termeni nu tocmai amicali. Nu-i placut, nu-ti cade bine sa-l vezi mereu in spatele adversarei, sunt convins.

Apoi, cireasa de pe tort, acest arbitrul de scaun francez Kader Nouni, de care se leaga unul dintre momentele urate de neuitat din tenisul nostru, cel de la finala din 2015, de la Roland Garros, cand a schimbat o decizie in defavoarea Simonei, intr-un moment-cheie! Iar acum parca a vrut cu dinadinsul sa reaminteasca scena, intorcand din nou o decizie a arbitrului de linie, impotriva romancei, la o minge identica.

Numai ca la Paris, pe zgura, nu exista hawk-eye, iar aici, da, demonstrandu-se imediat reaua credinta a acestui tip cu moaca de terorist si voce de speriat copiii, pe care si marseaza, pentru ca un ziarist neinspirat l-a poreclit “Barry White al arbitrajului din tenis”. Ce sa spun, ca de-aia ii selectioneaza, sa rigiie in urechile noastre.

In fine, asta a fost, viata continua, iar Simona Halep are toate calitatile si dorinta de a ne o face in continuare mai frumoasa, asa cum ne-a facut-o, iata, de atatia amar de ani, de peste 5 fiind constant in primele 10 jucatoare ale lumii. SI VA FI SIGUR SI NUMARUL 1, NU VA INDOITI!

Advertisements