Rugbystii romani au reusit una dintre victoriile de poveste din istoria lor, invingand Canada, in deplasare, la Edmonton, cu 25-9 (7-6), 3-0 la eseuri, desi au jucat o ora in inferioritate numerica!

Fara discutie, este un succes de mare valoare, nu atat pentru ca am invins Canada, am facut-o de 6 ori din 8 confruntari, nu numai pentru ca este prima oara cand am reusit-o in deplasare, nu doar din motivul aratat mai sus, nu-i de gluma la rugby sa ai un jucator mai putin, cat pentru abnegatia si, peste toate, destapciunea aratate in joc.

Cu 3 eseuri la 0 (Lucaci, inca in minutul 4, si Tangimana Tolovai, de 2 ori, in minutele 41 si 62), celelalte puncte fiind opera implacabilului Florin Vlaicu – 2 transformari, 2 lovituri de penalitate, pentru canadieni mijlocasul la gramada Gordon McRorie transformand 3 l.p., ce dovada mai buna vreti? Poate doar ca, observati minutele eseurilor, am marcat la inceptul reprizelor, luandu-le “maul” (se pronunta cum se scrie, nu ca gramezile spontane in franceza…) canadienilor. Si totusi…

Totul parea pierdut in minutul 23, cand, mai intai, Turasvili a primit cartonas rosu, lasand echipa Romaniei in inferioritate numerica practic mai mult de o ora (cu prelungirile reprizelor), pentru ca a raspuns la o provocare, lovind cu pumnul un adversar. Apoi, pentru ca demiul lor, McRorie, a redus scorul din aceeasi faza, aducandu-l la 6-7.

Cu asemenea handicap, istetimea trupei Romaniei a fost decisiva, pentru ca, dincolo de fixarile repetate, de placajele necrutatoare, s-a urmarit tot timpul interceptia, iar eroul acestui meci, cum spuneam, eroic, a fost linia a II-a, Van Heerden, jucator de mai bine de un chintal, dar cu o iuteala in executii si o agilitate iesite din comun. In plus, ca si la primul eseu, cand i-a pasat perfect lui Lucaci, desi poate ar fi putut sa mai faca un mic efort sa se duca el pana in buturi, apoi aripii Tangimana.

Daca este sa mai remarc ceva este faptul ca placajele au fost absolut fantastice (o nota in plus pentru Ionut Dumitru) si ca nu am mai facut erorile de tehnica a aglomerarilor, care sa dea adversarilor lovituri de penalitate. Ba, as putea spune, ca si marginea s-a reglat pe masura ce a trecut timpul, asa ca putem spune ca am avut un spectacol pe cinste, nu pentru marii esteti (nici nu se putea cu un asemenea arbitru, absolut nauc, japonezul Shuhei Kubo, dar si cu greselile tehnice, in orasul bogatasilor canadieni, cu microfonul stricat taman la imnul Canadei, cu castile arbitrilor moarte, astfel ca la probele video se vorbea prin statii, iti sta mintea in loc!), dar excelent pentru moral.

Apropo de moral, ne mai trebuie ceva, pentru ultimul meci al sezonului, cel de pe 24 iunie, de la Bucuresti, cu Brazilia, pe “Arcul de Triumf”, dupa care arena va intra in renovarea generala, in cadrul programului pentru Euro-2020. La fotbal, vezi bine…

Advertisements