In aceste momente, bucuria noastra are un nume: Simona Halep, calificata in finala turneului de la Roland Garros, dupa ce a invins-o cu 6-4, 3-6, 6-3 pe favorita 2 de la Paris, Karolina Pliskova, dupa exact 2 ore de joc incrancenat, clar, dar fara acel dramatism din semifinale.

De altfel, dupa acea lupta pe viata si pe moarte parca totul este mai usor, eu unul nu am simtit nicio presiune, iar micile momente de cumpana au trecut lejer, fara sa lase urmele de miercuri. Presiune, evident, a existat, pentru ca orice s-ar spune la capatul acestui meci ambele jucatoare aveau o tinta suprema pentru orice om din lumea asta, pe langa premiera unei victorii intr-un turneu de Mare Slem: sa ajunga numarul 1 in profesia lui, vis cu care ia prima oara racheta in mana, cel mai adesea la 5-6 ani.

Karolina Pliskova, si mai bine clasata decat Simona Halep in ierarhia WTA, ar fi ajuns chiar in aceasta seara cea mai buna din lume, calificarea in finala i-ar fi adus aceasta onoare unica in viata unui sportiv, a unui om in general.

Pentru romanca mai este nevoie de o victorie, cea din finala, in fata unei jucatoare in plina ascesiune, care parca pluteste in aceste doua saptamani, pe un nor de unde priveste, la 20 de ani, totul ca in alta dimensiune: letona de 20 de ani Jelena Ostapenko. Aceasta, nr. 47 cu doua saptamani in urma, acum probabil aproape de locul 10, a aniversat 20 de ani chiar astazi, iar culmea este ca si adversara ei din prima semifinala, Timea Bacsinsky, nr. 31 mondial, a avut ziua de nastere, dar a ajuns la 28 de ani.

Cam multi de 8 pe acest 8 iunie, dovada ca o fi ceva cu aceasta cifra, care, in traditia chineza aduce noroc. Se poate spune asa si despre Timea, chiar daca a fost intrecuta cu 7-6 (4), 3-6, 6-3, pentru ca a fost prima ei semifinala de Mare Slem.

Acum ca m-am mai linistit, cu aceasta schimbare de plan, dupa emotiile semifinalei Simonei Halep, trebuie spus ca scorul a mers aproape firesc. Acel 6-4 din primul set al constantencei s-a datorat faptului ca si-a putut impune tactica, jucand la procentaj, dupa ce a luat break-ul in ghemul 3, mergand apoi cap-la-cap, cu cehoaica riscand prea mult la serviciu, arma ei principala in fata unei adversare de regularitate, cum este Simona.

Apoi, insa, Pliskova si-a calibrat de o maniera exceptionala serviciu, la milimetru, astfel ca a ajuns rapid la 7 asi, fata de vreo 4 duble greseli din prima mansa, impunandu-se cu 6-3. Munca sisifica a romancei a adus insa ceea ce era normal, ceea ce toata lumea spunea de la inceputul acestei saptamani: jocul solid, psihicul perfect echilibrat, totul bazat pe o gandire tactica si pe mijloace tehnice cizelate au adus finalul atat de asteptat de noi toti: 6-3 in decisiv, calificarea in finala de sambata.

Evident, cum spuneam, si perspectiva unei duble reusite de istoria tenisului romanesc, si anume chiar pe prima pagina: turneu de Mare Slem si locul 1 mondial. Nu va fi usor, cum nimic nu a fost usor nici in ultimul deceniu, dar insusi faptul ca Simona Halep a ajuns pana aici este o veritabila minune.

Ma uitam la felicitarile de la final dintre cele doua jucatoare: Pliskova, cu un cap si mai bine peste Simona, “mademoiselle tout le monde”, cum spun gazdele Internationalelor Frantei, facand diferenta prin istetime si pregatire fara cusur.

Pentru Halep, care si-a asigurat 1.060.000 euro si 1.300 de puncte WTA, asigurandu-si, practic, deocamdata, prezenta la Turneul campioanelor de la Singapore, pentru ca va deveni lidera clasamentului pe 2017, va fi a 25-a finala, din care a castigat 15, a doua de Mare Slem (tot la Paris, va amintiti, cu Sarapova in 2014, avand in scaun aceeasi piaza-rea de arbitru ca si astazi…), iar pentru Ostapenko – a patra finala din cariera, fara insa sa fi cucerit vreun titlu.

Desi se spune ca postura de mare favorita nu este una prea buna, eu am convingerea ca Simona are absolut tot sa nu rateze o asemenea ocazie. Iar noi, Doamne-ajuta, avem o zi in care sa ne revenim, sa ne bucuram in tihna si sa ne pregatim de sarbatoarea cea mare. Sa fie!

PS. M-am uitat, pe sarite (stiti ce am sarit…) la inregistrarea meciului de pomina lumii Simona Halep-Elina Svitolina, de miercuri, si fac acum o reperatie necesara: aceste doua ore fericite din amintirile noastre sportive au printre autori si pe cei doi comentatori ai Eurosport, prietenul Radu Antofi si dr. Sorin Popescu, medic pe care cred ca il cunosc de pe la “Progresul” (intrarea prin dr. Lister, ca sa zic asa). Au fost exceptionali prin calm, prin evitarea oricarei stridente, prin echilibru si comentariu adecvat, fara istericale si vaetaturi, fara sfaturi ridicole, fara entuziasme de parada.

Cum le potriveste El pe toate cand e sa fie o minune!

Advertisements