Inca un pas facut de Simona Halep spre ceea ce tinteste, cu indreptatire de multa vreme si ceea ce un antrenor de talia lui Patrick Muratoglu, comentatorul tehnic al Eurosport la Paris spunea chiar joi: romanca este intr-un moment al carierei si al sezonului in care poate fi considerata favorita principala a celui de-al doilea turneu de Mare Slem al anului: victorie cu 6-4, 6-3, in 1h22′ in fata germancei Tatjana Maria.

In gandurile noastre, nemarturisite, ne asteptam la un meci mai usor decat a fost aceasta confruntare cu Tatjana Maria, chiar daca, din 2009, cand s-au intalnit pentru ultima oara, germanca avea un ciudat, pentru noi acum, 2-0 in confruntarile directe. Simona Halep este numarul 4 in lume (cap de serie nr. 3 la Paris, in curand acelasi loc si in ierarhia WTA), iar Tatjana Maria este 102.

Adica, practic, o suta de locuri intre ele. Dar, vorba ceea, ce mai este o suta in ziua de astazi… Si nu este doar o butada sau, ma rog, o gluma din timpuri de restriste, ci purul adevar, pentru ca din punct de vedere tehnic diferentele dintre jucatoarele aflate in primele 100 sau pe aproape sunt de nuanta.

Da, dar campioanele au ceva in plus, tehnic, evident, o arma anume cu care fac minuni, dar mai ales acel psihic de invingator. Iar ceea ce ma bucura cel mai mult la Simona in ultima vreme este tocmai acest lucru: este extrem de echilibrata, stapana pe ea, iar in meciul de joi a avut rabdarea sa joace exact ceea ce trebuia in fata unei nemtoaice tenace pana la enervare, adica a jucat la procentaj!

Cu 118.000 euro in buzunar si 90 puncte WTA, Simona Halep abordeaza turul 3 in cu conditii diferite. De data aceasta va avea in fata, dupa o jucatoare de 29 de ani, una de 21, rusoaica Daria Kasatkina, pentru care este nevoie de altceva, de presiune constanta, asa cum a facut-o in jocurile pe zgura de anul acesta, suprafata pe care, a observat si citatul Muratoglu, are un “record” de 15-2 meciuri, un trofeu la Madrid si o finala la Roma. La care eu as adauga si semifinala de la Stuttgart, ca si acolo a jucat foarte bine. Ba pot spune ca de acolo a inceput acest drum pe care il vrem cu totii finalizat la Paris.

Din pacate, Sorana Cirstea, dupa un meci curajos, care ne daduse chiar unele sperante la inceput, in fata spanioloaicei Carla Suarez-Navarro, a simtit din plin afectiunea de la umar, cedand greu, cu 5-7, 4-6, dupa o ora si jumatate de joc. Dar a lasat o impresie buna pe terenurile din Bois de Boulogne, inclusiv in aceasta confruntare de joi.

Iar faptul ca, practic, cele 45 de puncte cucerite aici, i se vor adauga (pentru ca toata lumea tenisului cam sta in aceste zile, cu ochii pe Paris) o vor apropia peste 10 zile de primele 50 de jucatoare ale lumii. Postura care o poate prinde si intremata, in perspectiva gazonului londonez.

Advertisements