Pentru multa lume, si pentru mine, daca permiteti, Tom Dumoulin (26 ani, nascut pe 11 noiembrie 1990), este noul rege al ciclismului de sosea, singurul adevarat, sa ma ierte amatorii alte ramuri si ramurele, iar toate datele etalate in Giro-100, pe care l-a castigat clar, cu jumatate din cursa in roz, demonstreaza ca anul viitor poate ataca cu succes Turul Frantei.

De altfel, reprezentantul unei generatii de exceptie, cu ciclisti nascuti in 1990, cum sunt Nairo Quintana, pe care l-a invins acum olandezul nascut la Maastricht, sau Fabio Aru, cel care i-a rapit, in schimb, primul succes final in Vuelta-2015, dezbracandu-l de tricoul rosu de lider chiar in ultima zi, ca sa arate cat de mult se repeta lucrurile in istorie. Sau Thibaut Pinot si Romain Bardet, si ei copti pentru un mare triumf, deocamdata doar pe locuri de onoare in tururile majore.

Tot astfel, Tom Dumoulin aduce in argumentarea pretentiilor lui, perfect valabile, pentru o defilare in invingator pe Champs Elysees, doua succese in Le Tour, una cu sosire in varf, la Arcalis, alta, un contratimp la Vallon-Pont-d’Arc, fara sa ridice pretentii la clasamentul general, pentru ca inca nu-si pusese la punct, cum a aratat in Giro 2017, catararea, dar si pentru ca, fara o echipa puternica, este greu si sa castigi un singur mare tur, nici gand sa dublezi.

Este motivul pentru care cel mai invidiat trofeu din ciclismul mondial devine obiectiv doar pentru anul viitor, pentru ca succesul din Giro poate aduce modestei echipe Sunweb (fosta Argos, in 2012, cand l-a recrutat pe Dumoulin, fosta Giant) poate gasi mult mai usor sprijin pentru recrutari de marca. Aici este locul sa amintim ca, desi a avut prezente remarcate, cum spuneam, in Turul Frantei, olandezul a abandonat de 2 ori din 4 participari, tocmai pentru ca nu avea perspective fara sprijinul unor coechipieri.

Iar in ce priveste trecerea de la specializarea de contratimpist, dovedita din plin, cu titlul national in 2014 si 2016, argintul olimpic in 2016, bronzul mondial in 2014), ruleurul din Maastricht a facut stagii solide in altitudine si pregagtire specifica. Cu rezidenta in Belgia, la Kanne, langa frontiera belgiana, nu gaseste langa casa urma de catarare, asa ca s-a deplasat in ultimii ani in Sierra Nevada si Tenerife, invatand, dupa cum declara, “sa sufar mai mult”.

Asemenea transformari nu sunt premiere pentru acest “gros gabarit”, 1,86 m, 70 kg, cel mai des in minte venind comparatiile cu Miguel Indurain (5 victorii, record, intre 1991 si 1995 in Tour) si Bradley Wiggins, incununat in Franta in 2012.

Pe de alta parte, desi ponderea contratimpului s-a redus in ultimii ani in Turul Frantei, dovezile de bun catarator (“pe vreme buna, face meci egal pe orice urcus cu Quintana”, crede Pinot, si el ruleur-catarator decent) aratate in actualul Giro, unde, oricum, muntele este mai dur decat in Franta, nu par sa poata speria o tentativa de victorie la general din partea noului campion.

Prima stire care confirma ca obtinerea “Trofeului fara sfarsit” (pe care il vedeti in desenul difuzat de Giro inca de ieri seara) a si pus la treaba echipa germana, Sunweb incepand cercetarile pentru noi transferuri anul viitor…

Advertisements