Zilele trec in editia centenara a Giro d’Italia si trec in favoarea olandezul Tom Dumoulin, tricoul roz de, iata, mai bine de 10 etape, care a controlat etapa de joi, a 18-a, cu o superbie, cum zic italienii, cu un panas, vorba celor de peste Alpi, pe care nu le-am mai vazut de multa vreme.

Acest olandez din Maastricht devine o veritabila vedeta pentru vremurile noi, fiind un atlet complet, desi diferit de restul plutonului, din toate punctele de vedere: inalt, 1,86 m, solid, 71 kg, contratimpist si, deopotriva, catarator, cum ne-a demonstrat acum, are si o distinctie deosebita, fiind, peste toate, si bun vorbitor. Iata-l astazi, inainte de start, gasind cele mai potrivite cuvinte intr-o scurta declaratie: “Nu vreau sa raman in istoria acestei curse ca unul care s-a ‘usurat’ (la propriu, patania de marti, pe care v-am descris-o – n.a.) in timpul unei etape, ci care a castigat Giro!”

Iar de doua zile, dupa ce ieri am ascultat, cum au titrat regii presei sportive de la L’Equipe, “La Chanson de Rolland”, victoria celui mai indaratnic atacant al cursei, francezul Pierre Rolland, ca si astazi, cand americanul Tejay Van Garderen a reusit, la 28 de ani, dar dupa o lunga perioada in care a fost considerat o mare speranta, sa obtina prima victorie de etapa intr-un mare tur, Tom Dumoulin, complet parasit vreo 70 km de toti coechipierii de la Sunweb, a controlat orice miscare in frontul favoritilor.

Astfel ca, practic, daca nu se intampla ceva cu adevarat catastrofal, el va fi invingatorul de duminica, de la Milano, urcand pe versantul care duce in Olimpul legendelor.

Pana atunci sa vedem ce s-a intamplat joi. In primul rand a fost, practic, ultima etapa in care contestatarii tricoului roz ar fi putut ataca: “corta, ma’ substanziale”, cum a caracterizat-o un rutier, doar 137 km, insa in Dolomiti, cu 4 catarari cu pante care au ajuns si pana la 15 la suta inclinatie. Dintre care prima, de prima categorie, celebra, de altfel, de la Pordoi a ajuns la 2.239 m, cu diferenta de nivel de la poale in varf de 1.000 m!

A castigat aici spaniolul Omar Fraile, dupa care fraiele le-a preluat purtatorul tricoului albastru, al cataratorilor, bascul Mikel Landa, in fine in pielea lui, lasat liber de presiunea echipei Sky dupa abandonului co-liderului Geraint Thomas.

Landa a punctat, probabil decisiv pentru acest clasament, pe celelalte 3 catarari, inclusiv pe cea de la final, dar a trebuit sa se recunoasca invins la sosirea de la Ortisei, de americanul Tejay Van Garderen, care a salvat Giro-2017 pentru echipa el, dar si pentru echipa BMC, pana acum cu traista cam goala!

Cei doi au fost cronometrati intre Moena si Ortisei in 3h54’04”, al treilea sosind francezul Thibaut Pinot (FDJ), care s-a apropiat cel putin interesant de podium, la doar 24 de secunde de locul 3 al lui Vincenzo Nibali (Bahrein), care a ramas tot la 1’12”.

Lider, cum spuneam, Tom Dumoulin, urmat de columbianul Nairo Quintana (Movistar), la 31″, sud-americanul nedand semne, cu toate ajutoarele, vreo 4 gregario care s-au sacrificat pana la ultima picatura de energie pentru el, ca poate rasturna ierarhia.

Sa vedem ce va fi vineri, in etapa a 19-a, intre San Candido si Piancavallo, 191 km care se incheie intr-o catarare dura, de 15,4 km, cu panta medie de 7,3 la suta. Penultima sansa, asadar, ar mai fi o etapa muntoasa sambata, dar daca urmaritorii lui Dumoulin nu iau un avans zdravan in aceste zile, contratimpul de 30 km de la Monza-Milano de duminica ii vine manusa, asa ca acolo nu are absolut nicio problema!

Foto: Iata probabil, de pe Twitter, podiumul final al Giro-100, imaginea fiind realizata, in mod clar, cu acelasi gand…

Advertisements