Intre Castellania, patria lui Fausto Coppi, si Montagna Pantani, olandezul Tom Dumoulin intra in istoria Giro cu o victorie remarcabila in etapa a 14-a a editiei 2017, devenind, clar, marele favorit al centenarului, mai ales ca i-a invins in lupta dreapta, fara dubii, pe ceilalti pretendenti, deocamdata doar de hartie, Nairo Quintana si, mai ales Vincenzo Nibali.

Etapa incarcata de istorie, cum spuneam, zilei atat de asteptate i-a fost dat sa fie scrisa pentru acest an de isprava unui ruleur, contratimpist exceptional, dar considerat, nu se stie din ce motive, vedem acum, cu probleme pe muntele inalt. Poate in zilele ce vor urma, dar sambata, imbracat in roz, Tom Dumoulin a fost inflacarat de aceasta postura, a vazut ca se poate, nu si-a pierdut cumpatul, mergand in ritmul lui implacabil, cu un final in care ceea ce francezii numesc “coupe de rennes” a pus lucrurile la punct.

Adica a sosit primul in varf, pe ceea ce se numeste Montagna Pantani (de la senzationala “remontada”, cum se spune acum revenirilor incredibile a Il Pirata din 1999), dupa ce a nu a dat, de-a lungul celor peste 11 kilometri ai catararii de la Biella spre Santuario Oropa, nici un moment vreun semn de slabiciune. De altfel, el este primul ciclist care castiga, intr-un mare tur, atat o etapa de contratimp, a 10-a, de 39,8 km, cat si una pe o catarare de categoria 1!

Mai mult, in fata tuturor atacurilor, mai ales ale gregario de la Sky, apoi Movistar, Nairo Quintana, atacurile in ‘nume personal’ ale columbianului de buzunar insusi, precum si al rusului Ilnur Zakarin, Tom Dumoulin nu numai ca a rezistat, parand doar incapatanat, dar a demonstrat ca este mai puternic decat toti, luand, pe ultimul kilometru, fruntea cursei, pentru ca pe ultimii metri, “pe gratarul” de la sosire, cum se spunea pe vremuri la atletism, sa puna acordul final pe o veritabila oda a bucuriei.

Nairo Quintana, pe care, va amintiti, incepusem sa-l consider un out-sider (ultima etapa este un contratimp de aproape 30 km pe circuitul de la Monza, de langa Milano, pe 28 mai, dar haideti sa-l mai asteptam cateva zile), a mai “dat sange”, pierzand inca 14 secunde, chiar pe terenul lui predilect, pantele abrupte, ca sa nu mai vorbim de Nibali, venit la 43 de secunde de Dumoulin, astfel ca distantele in clasamentul general devin nu numai importante, ci, s-ar putea (sunt prudent, pentru ca in ciclism pot exista si zile mai ciudate), decisive.

Astfel, dupa ce, cum spuneam, s-a impus dupa 131 km in 3h02’34” (medie de aproape 44 km/h), urmat la 3 secunde de Zakarin (Katiusa) si la 9 secunde de spaniolul Mikel Landa (Sky), Tom Dumoulin (Sunweb) conduce in ierarhia tricoului roz cu 2’47” fata de Quintana (Movistar), cu 3’25” in fata francezului Thibaut Pinot (FDJ), cu 3’40” fata de Nibali (Trek), restul fiind la peste 4 minute.

Iar ca lucrurile sa fie lamurite in ce priveste calitatile de catarator ale lui Dumoulin, iata ca a luat si tricoul albastru, pentru Marele Premiu al Muntilor. Roata morii se-nvarteste, ca tot vorbim de un olandez.

Duminica, etapa a 15-a, va avea 199 km, intre Valdengo si Bergamo, cu un final copiat dupa traseul Turului Lombardiei, cu o catarare de 3 km la sosire. Greu de schimbat ceva, inaintea zilei de pauza.

Advertisements