Marele gazetar roman Ilie Goga a descris, inca de acum 50 de ani, viata si cariera celui pe care il vom rememora sambata, intr-unul dintre momentele de referinta ale editiei centenare a Giro.

Aceasta, pentru ca sambata, in etapa a 14-a, startul va fi dat din Castellania, oraselul de unde a plecat spre glorie si nemurire Fausto Coppi. Nu am gasit ceva mai sublim pentru ilustrarea acestei sarbatori decat primele pagini ale cartii “Il Campionissimo, Fausto Coppi”, scrisa de cel mai bun gazetar roman, Ilie Goga.

Iata paginile de inalta beletristica sportiva care deschid superba descriere a unei vieti si cariere fara egal, primul capitol numindu-se “In colegiul lui Cavanna, masorul orb”, cel care a descoperit la adolescentul Fausto fibra marilor campioni.

“Castellania… Un sat piemontez, cu case de caramida razletite pe dealuri, in marginea porumbistilor, pe malurile ripoase ale Seriviei, la o goana buna de cal de cimpiile celebrului Marengo. Din mosi-stramosi in Castellania isi duceau traiul cei din neamul lui Coppi, tarani legati de peticul de pamint si obiceiuri stravechi. In toamna anului 1919, ogorul lui Domenico Coppi nu prea avusese spor si mama Angelinosa adusese pe lume al patrulea copil. Era slab si plapind. I-au dat numele de Fausto. Crestea subtire si desirat. Picioarele ii erau ca de paianjen, pieptul ingust de Arlechin, iar ochii albastri, usor bulbucati, pareau mereu incinsi de febra.

Ca si fratii sai, Fausto a muncit la cimp de mic copil. Era tacut din fire, dar harnic si indurator la truda, isi amintea Livio, fratele mai mare. Cind avea unsprezece ani si ispravise paru clase primare, Fausto a intrat baiat de pravalie la un bacan din Novi Ligure. Copilul se scula cu noaptea-n cap si batea cale de zece kilometri la Novi. De bicicleta nici vorba. Norocul lui ca fratele sau Livio, zidar la Genova, s-a intors intr-o buna zi acasa cu o bicicleta de curse. Se vede insa ca Livio nu prea avea talent pentru sportul cu pedale. La prima lui cursa importanta, suporterii din sat ii pregatisera un ulcior cu apa si-l asteptau nerabdatori si curiosi, intre vii, pe urcusul de la Norese. Statura mult si bine. Livio nu mai sosea. Cind dupa multe minute ajunse si el la locul numit, nu-l mai gasi decat pe Fausto. Crezind ca fratele sau a abandonat, baiatul bause toata apa din urcior. Deceptionat, Livio se dadu batut, zvirli bicleta si se jura ca “niciodata nu-si va mai bate capul cu dracia asta care te face sa-ti scuipi plaminii”. Calutul de otel il urca in pod, cu gindul sa-l vinda la prima ocazie. Dar batrinul Domenico il sfatui sa-i dea bicicleta micului Fausto, care avea nevoie de un mijloc de transport mai rapid pentru a se duce dimineata la slujba.

In fiecare zi, Fausto strabatea dus si intors drumul Castellani-Novi Ligure. Citi kilometri facea nu stia nici el, fiindca alegea traseele cele mai lungi si ajungea acasa prafuit si rupt de oboseala.

Citeva urcusuri zdravene cocoseaza soseaua intre Villavernia si Castellania. Prima oara, cind intr-o toamna tirzie a luat in piept dealurile cu castani si fagi desfrunziti, copiii taranilor din Carezzanno s-au imbulzit la marginea soselei sa-l vada pe baiatul lui Domenico, cu limba scoasa, invirtind la pedale.

Coppi isi cistiga simbria ducind clientilor simandicosi pateul, icrele si alte delicatese. Fara sa stie, copilul avea o inima extraordinara, care nu depasea 44 de batai pe minut chiar atunci cind urca dealul spre Castellania. Inima aceasta nu incepea sa bata mai iute decit atunci cind Fausto, setos de aventuri sportive, citea in ziare despre ispravile lui Constante Girardengo sau Giuseppe Olmo (…)”.

Atit pentru astazi, aventurile legendare ale lui Coppi au fost povestite de multi, iar, pentru mine, fara egal de Ilie Goga, care a si stat la povesti, in 1956, la Trieste, intr-un Tur al Europei, cu marele ciclist, care avea sa moara dupa o boala necunoscuta, capatata la o vanatoare in Africa, la numai 40 de ani.

In ce-l priveste pe Ilie Goga, care mi-a fost mentor, primul si cel mai important profesor in meserie, pe 21 mai, maine, asadar, comemoram 8 ani de la decesul lui (de care am aflat pentru ca, la 84 de ani, lipsea de 2 zile de la redactie, unde venea zilnic, voluntar). Iata, s-a nascut in zi sfanta, de Sfantul Ilie (1925) si a murit in ziua Sfintilor Imparati Constantin si Elena…

FOTO: Fausto Coppi in Giro-1952, una dintre cele cinci editii pe care le-a castigat, parte din recordul victoriilor in cursa roz

Advertisements