Sport serios, asezat, rugby-ul si-a si stabililit grupele Cupei Mondiale din Japonia, din 2019, iata, cu 2 ani mai devreme (gratie si faptului ca tarile cu traditie si valoare sunt calificate din oficiu), iar operatiunea desfasurata la Kyoto, in fosta capitala imperiala, a dat si o grupa de foc,  Grupa B, cu detinatoarea trofeului, Noua Zeelanda, medaliata cu bronz a ultimei editii, Africa de Sud, precum si Italia, Africa 1 si castigatoarea turneului de calificare.

In Grupa A sortii au decis Irlanda, Scotia, Japonia, Europa 1 si castigatoarea barajului de calificare, astfel explicandu-se si preferinta selectionerului Romaniei Lynn Howells, ca jucatorii romani sa faca parte din aceasta grupa, adica sa ne calificam de pe direct din Europa, de unde, cum se stie, este deja prezenta Georgia, datorita sfertului de finala de la CM-2015, din Anglia.

Aceasta inseamna ca vom putea ocupa si locul secund in Cupa Europeana a Natiunilor, cu conditia, evident, ca Georgia sa fie prima. Dar cel mai bine ar fi sa castigam aceasta competitie la incheierea ciclului bianual, avand deja un avans in fata gruzinilor, in urma victoriei obtinute la Bucuresti, la ultima confruntare.

In opinia selectionerului “Stejarilor”, in prima grupa trasa la sorti, chiar daca este prezenta si tara gazda, Japonia, Romania ar putea obtine 2 victorii, ceea ce ar insemna prezenta directa la viitoarea editie, din 2023, asa cum au reusit sa obtina Georgia acum, in Japonia.
Iata si celelalte grupe ale turneului final din 2019: Grupa C: Anglia, Franta, Argentina, America 1, Oceania 2; Grupa D: Australia, Tara Galilor, Georgia, Oceania 1, America 2.

Lucrurile nu sunt foarte simple, cu calificarile si ce ar urma sa facem noi ca sa ajungem la Cupa Mondiala, competitie de la care nu am lipsit, atentie, niciodata, asa ca voi prelua sinteza facuta de Federatia romana de rugby, care precizeaza ca Romania se califica in 2019 daca:

1. Daca ocupa primul loc in Rugby Europe Championship 2016/2018;
2. Daca se claseaza pe locul 2 in Rugby Europe Championship 2016/2018 dupa Georgia, calificata deja (asta am scris si eu mai sus);
3. Daca se claseaza dupa echipa calificata direct si se impune in barajul cu ocupanta locului 3 in Pacific Tri-Nations (Fiji, Samoa ºi Tonga)
4. Daca se impune in turneul de recalificare, la care vor mai participa o echipa din America, una din Africa si una din Asia/Oceania.

De la Kyoto a mai venit o precizare deosebit de importanta, decizia fiind a World Rugby, organismul suprem al acestui sport: pentru a putea fi selectionat intr-o echipa nationala, alta decat cea natala, un jucator trebuie sa aiba o rezidenta de cel putin 5 ani (fata de 3 pana acum) in tara de adoptie. Crestere duratei se datoreaza evitarii “sifonajului jucatorilor” din tarile mai sarace, dar cu rugby dezvoltat, catre cele mai bogate, referinta fiind la natiunile Pacificului de Sud, mari furnizoare de “rezidenti”.

Sa fim bine intelesi, nu numai la tari precum noi sau altele, asa-numite emergente, ci si la Franta, de pilda, unde este plin de astfel de rugbysti importati. Probabil s-a constatat o lasare pe tanjala a formarii propriilor jucatori in multe tari, care au si umplut campionatele interne de samoani, fijieni si neo-zelandezi mai putin valorosi, dar destul de buni pentru a putea fi cooptati in nationalele tarilor respective.

Advertisements