Pugilistul britanic Anthony Joshua, campion olimpic in 2012, l-a invins prin KO tehnic, in rundul 11, pe Vladimir Kliciko, campion olimpic in 1996, in fata unei asistente record pentru vremurile noastre, dar si dintotdeauna, 90.000 de spectatori, prezenti azi-noapte in templul londonez Wembley.

In acest enunt sec sunt aproape toate elementele principale ale evenimentului de vineri seara-sambata spre dimineata (in care a fost prezent si un boxer roman, Viorel Simion, voi vorbi mai tarziu): un sportiv de 27 de ani, Anthony Joshua, cu doar 18 meciuri profesioniste, toate castigate, toate prin KO, s-a confruntat cu un altul de 41 de ani (observati, intervalul de timp intre medaliile olimpice ale celor doi este cam aceeasi cu varsta), cu 64 de meciuri pro disputate, intre care s-au strecurat si 4 (a 5-a acum) infrangeri, aceasta fiind a doua prin KO! Ultima, in 2004.

De altfel, sentimentul pe care l-am avut la finalul acestui meci, prea putin popularizat la noi (de, il transmitea “alta televiziune”, parca am asista la inepta expresie, legendara de acum, “alta intrebare”, asa ca noi, care ne ocupam de sport nu ne informam telespectatorii decat despre ceea ce transmitem noi, forma de dispret, in cele din urma), a fost ca pentru fratii Kliciko, o veritabila dinastie, boxul ar cam trebui sa se opreasca aici.

Chiar si imaginea “coltului” Vitali Kliciko, care ii tinea in pauze proteza fratelui sau si il stergea cu prosopul, el, ditamai primarul Kievului, tine de o anumita ciudatenie a vietii. Detinatori, peste un deceniu, ai tuturor centurilor de campioni mondiali ai greilor (aseara, Vladimir si-a pus in joc centura IBF), fiii generalului sovietic de aviatie Vladimir Rodionovici Kliciko, fost atasat militar in Germania, fost comandant al fortelor care au aruncat din aer materialele de constructii pentru sarcofagul de la Cernobil, ar cam trebui sa paraseasca ringul.

Pentru ca, desi are toate datele unui mare campion inca, dominand practic primele 7-8 reprize ale meciului cu Joshua, Vladimir Kliciko isi pune sub semnul intrebarii o cariera fantastica, il lasa puterile, pur si simplu, iar boxul lui, bazat pe jocul de picioare si deplasare continua, devine incompatabil cu astfel de meciuri de lunga durata.

Iar faptul ca a fost pus de 3 ori la podea, ultimele doua dati prin upercuturi, lovitura cea mai larga din box, deci cel mai usor de observat si de evitat mai ales la unul cu experienta lui, ar trebui sa-l puna serios pe ganduri pe ucrainean. Sportiv, ca intodeauna, la sfarsitul meciului Vladimir a dat o lectie de fair-play, declarand in templul poporului care a inventat notiunea: “Cel mai bun a meritat sa castige, iar in aceasta seara cel mai bun a fost Anthony. A fost un eveniment incedibil. Doi gentlemen au luptat. Anthony a fost mai bun decat mine”.

In sensul celor spuse de mine mai devreme, referitor la o eventuala retragere a dinastiei Kliciko, vine si stirea de ultima ora, de la incheierea galei de aseara, cand noul campion mondial a lansat provocarea: “Tyson Fury, esti pregatit? Vreau sa lupt cu tine. Stiu ca Tyson Fury vorbeste mult si mi-ar placea sa ofer pentru 90.000 de persoane o alta seara de box precum aceasta”. Iar raspunsul a venit imediat din partea celui care il invinsese, ultima oara, pe Vladimir Kliciko.

“Provocare acceptata. Vom arata lumii cea mai mare lupta a ultimilor 500 de ani. Vreau sa lupt cu tine”. Ar mai fi de adaugat ca Fury a reluat antrenamentele in aceasta saptamana, in vederea revenirii in iulie, daca reuseste sa-si recupereze licenta de profesionist, retrasa provizoriu in octombrie anul trecut pentru consum de cocaina.

Cum spuneam, in acest veritabil regal pugilistic care a fost gala de pe Wembley am avut si un compatriot, Viorel Simion, care a luptat chiar inaintea “main event”-ului cu fostul campion mondial britanic Scott Quigg, intr-un meci eliminatoriu pentru desemnarea challengerului la titlul mondial IBF la categoria pana.

Decizia, in unanimitate (117-111, 117-111, 115-113) a revenit lui Quigg, 28 de ani, fost detinator al titlurilor la super-cocos WBA si IBF, mai clar in lovituri, mai bine pregatit si mai proaspat. Si mai tanar cu 7 ani decat romanul nostru, pe care eu l-am vazut castigand doar 2 runde, primele 2, adica atat timp cat l-a tinut luciditatea sa respecte indicatiile coach-ului Petrica Mateescu: stanga cu salt, lovituri legate si eschive din corp, pentru a putea fi continuu in atac.

Advertisements