Primavara asta poate fi numita, fara probleme, “Primavara Valverde”, spaniolul de 37 de ani reusind o cavalcada de victorii (11, cat altii in 2 vieti) de parca ne-am afla in epoca lui Merckx-Capcaunul, numit astfel pentru ca inghitea tot!

Iata, Alejandro Valverde a cucerit si ultimul Monument al primaverii, Liege-Bastogne-Liege, iar cine a mai avut puterea sa se uite si la finalul “La Doyenne” (“cea mai veche”, de vreme ce s-a alergat prima oara in 1892) a putut vedea un succes obtinut parca in joaca, pentru ca i se cuvine, cu un sprint prelung de 500 m care a paralizat pe toata lumea.

Dupa ce a trecut linia de sosire la Ans, in Liege, practic, dar pe un ciot de deal legendar, una dintre frumusetile cursei din Ardeni, liderul echipei Movistar i-a dedicat victoria italianului Michele Scarponi, decedat sambata intr-un accident stupid, lovit de o furgoneta intr-o intersectie din oraselul natal. “Am fost foarte mahnit astazi”, a spus spaniolul, care marti va sarbatori 37 de ani, varsta lui Scarponi.

Pe cei 258 de km ai cursei, Valverde a fost inregistrat in 6h24’27”, fiind urmat de irlandezul Dan Martin (Quick Step), in acelasi timp, in timp ce polonezul Michal Kwiatkowski (Sky) a prins, la 3 secunde, locul 3.

Aceasta a fost a 4-a victorie a lui Valverde in Liege-Bastogne-Liege, iar numarul total de succese ale spaniolului in cariera a trecut bine de 100, fiind, daca nu cumva sunt eu depasit, acum de 108.

Astfel se incheie sezonul clasicelor de primavara, cu ultimul dintre cele 5 Monumente oficiale de primavara ale ciclismului (ultimul, abia in toamna, Giro di Lombardia), anul acesta cele 4 mari curse avand 4 castigatori diferiti: Kwiatkowski in Milan-Sanremo, Philippe Gilbert, in Turul Flandrei, Greg Van Avermaet, in Paris-Roubaix, iar acum Valverde, in Ardeni, unde saptamana trecuta si-a adjudecat si o clasica, Sageata Valona.

Asadar, urmeaza marile tururi, cu Giro-100 avand Marele Start din Sardinia pe 5 mai, pana atunci, doar curse de pregatire, de punere la punct, cum ar fi selectul Tur al Romandiei elvetiene.

* In cele din urma, cel mai bun ciclist din plutonul Turului Croatiei, italianul Vincenzo Nibali (Bahrain Merida) si-a adjudecat competitia, dupa o harjoneala pe primele locuri, schimbate intre ei, cu spaniolul Jaime Roson (Caja Rural), al doilea la final, la 8 secunde, ultima etapa, incheiata la Zagreb revenind, detasat, italianului Sacha Modolo (UAE Team Emirates), ca si prima.

Activ in trei etape din cele 6 ale Turului, in care a prins de 3 ori primii 10, Eduard Grosu a incheiat la general departe de invingator, pe 108, la 38’32”, precum si pe locul 5 in clasamentul pe puncte, care acorda tricoul albastru, tricou pe care l-a si purtat.

Nu stiu ce e in echipa romanului, Nippo-Vini Fantini, asa ca nu ma bag, dar observ, din ceea ce am vazut la televizor, dar si din clasamente, cum e cel de astazi, ca fortele sunt cam imprastiate pe acolo, lucreaza cam fiecare pentru el sau, mai rau, fiecare impotriva celorlalti.

Altfel nu-mi pot explica de ce, desi Grosu era cel mai bine plasat pentru tricoul distinctiv amintit, la doar 6 puncte de primul loc, s-a trezit cu cel mai aprig concurent in persoana unui coechipier, Marco Canoli, venit imediat dupa el in ierarhia finala pe puncte. Ma rog, treaba lor, dar nu suna tocmai cuser…

Advertisements