Iata ca Imi Jenei implineste 80 de ani, o bucurie de om, de caracter, corectitudine si civilitate cu care te intalnesti din ce in ce mai rar. Nu voi reproduce palmaresul acestei minuni de om, ci doua intamplari personale.

De altfel, cea mai importanta realizare a sa, a fotbalului romanesc, se vede si din poza de mai sus, Cupa Campionilor Europeni, purtata, iata, de un ungur si un neamt, asta ca sa nu se mai zburleasca dacii eterni, in timp ce trofeul a fost ridicat, prima oara, de un oltean get-beget, din Motatei!

Voi povesti doar doua momente in care l-am cunoscut-intalnit pe Imi. In primul perioada in care am stat, zi de zi, impreuna aproape o luna, in cantonamentul de la Telese Terme al echipei nationale de fotbal la Italia 90, acea Coppa del Mondo la care am ajuns, sa nu uitam, dupa 20 de ani de seceta si care a fost urmata de calificari de ne este greu sa le numaram, darmite sa le repetam.

Ei bine, atunci in Italia am fost 42 de ziaristi exclusiv de presa scrisa, plus cei radio-tv, acreditati si prinsi intr-un program al APSR impreuna cu guvernul. Dintre care vreo 25 stateau, pe banii redactiilor (sa nu avem vorbe, poate voi scrie intr-o carte cum am facut pe praful ala de valuta…), la Telese Terme. Ei bine, in fiecare zi in care echipa nationala se afla in oraselul de langa Napoli Imi Jenei invita toti ziaristii in gradina de vara interioara a hotelului, imediat dupa masa de pranz, cand baietii mergeau la masaj sau odihna.

Stateam, degajat, la un digestivo, o cafea, iar antrenorul echipei nationale ne spunea tot, cum se simt baietii, cine are probleme, cine ar putea fi titular, cam cum vede adversarul viitor, despre turneu, o ora de discutii in care asculta si pareri ale noastre. Din cand in cand, evident, venea cu o rugaminte de genul “asta as vrea ca asta sa ramana intre noi, asta nu stiu daca ar interesa…”, nimic ascuns, si, evident, nimic impus.

Numai ca modul in care se comporta Jenei nu te indemna sa dai “exclusivitati” pe care le stiam toti sau sa “bagi culise” de doi lei. Informatia era pe primul loc, fie si prin faptul ca nu dadeai cu bata in balta, din lipsa de date, erai retinut in anumite privinte, pentru ca stiai totul de la sursa cea mai buna.

Cu ziaristii straini, care misunau si ei, se purta la fel de amabil, nu stiu sa fi refuzat vreunul. Ii filtra Ioanitoaia, care era purtatorul de cuvant al lotului. Iar intr-o imprejurare, anterioara turneului final, fiind in grupa cu SUA, am sarit si eu, sa ajut cu traducerea, la un serial de interviuri cu mai multi fotbalisti de-ai nostri pentru o televiziune din New York.

In fine, a doua amintire este legata de episodul in care Emeric Jenei a fost numit secretar de stat pentru sport. Tin minte, in conglomeratul guvernamental al Conventiei Democrate (si acum ma mir cum a functionat chestia aia), dupa algoritm postul cazuse la UDMR. Numai ca, necaz, presedintele Marko Bela nu gasea omul potrivit. Eu eram la curent cu cautarile printr-un confrate, Andrei Bodor, fost ziarist la Elore, acum sef de cabinet al lui Bela, care imi era bun prieten.

Intre posibilii candidati la demnitatea respectiva unul era fost mare sportiv, dar vorbea cam cu accent, altul vorbea bine, dar nu prea fusese prin sport. In cele din urma (eu eram grabit sa aflu primul nu ca sa dau vreo bomba de hartie, ci pentru ca, fiind la un magazin ilustrat, la “Privirea”, aveam grafic de tipografie cam indelungat, dura pana ieseam de sub tipar). In fine, amicul Andrei ma suna si-mi spune “Lucica, l-am gasit, Imi Jenei, am dat postul Partidului Democrat, ca Imi e la ei…”.

Semnarea HG intarzia, dar lucrurile erau clare, asa ca l-am rugat pe fostul mare fotbalist (l-am prins jucand, un excelent mijlocas cum i-am zice noi acum la inchidere sau central, dadea, ca sa vezi, echilibru echipei) si antrenor, sa ne intalnim la minister, sa-i fac si o poza la birou.

Amabil, a inteles graba mea, ne-am vazut, el la costum, de poza de demnitar, asezat la birou, in cabinet. Peste doua-trei zile, a fost numit oficial, eu am intrat cu revista in rotativa, astfel ca am aparut primul cu interviu cu noul sef al sportului… Nu e o mare scofala profesionala, dar ma bucur si acum ca l-am prezentat pe sarbatoritul de astazi si intr-o postura de care nu stiu cati isi mai amintesc.

Lucruri marunte, veti zice, dar ele completeaza, cred, un tablou al unuia dintre oamenii de sport deplini pe care i-am avut. Chiar, acum imi dau seama, stiti vreo polemica, vreo scanteie de controversa legata de Imi Jenei?  In 80 de ani dintre care 70 petrecuti in cel mai fierbinte domeniu din acest nenorocit punct de vedere. E ceva! La multi ani!

Advertisements