Cu energia consumata in acest meci de rugby, castigat de Romania, duminica, pe Arcul de Triumf, cu 8-7 (5-7) in fata Georgiei puteam alimenta Bucurestiul pentru cel putin o ora, “a giorno”, nu asa, dar lucrurile mai importante sunt, dincolo de glumite, ca:

1. Am invins una dintre echipele deja calificate la la Cupa Mondiala din Japonia, din 2019, revelatia CM din 2015 din Anglia.

2. Ne-am calificat, in proportie care se apropie de 100 la suta noi insine de a 8-a prezenta, din tot atatea posibile la Cupa Mondiala 2019, pentru ca din Rugby Europe Championship se califica 2 echipe, la sfarsitul anului 2018, iar cum Georgia, deja calificata, se va afla sigur intre primele doua (acum, la jumatatea disputei este prima, datorita esaverajului, la egalitate de puncte, 19, cu noi) lucrurile devin mai simple, se vede dintr-un foc.

3. Am cucerit din nou, dupa amar de 7 ani de vaci slabe, Cupa Antim Ivireanul, trofeul pus in joc, asa cum se intampla cu marile tari ale rugby-ului, la o disputa directa, in cazul de fata Romania si Georgia, gruzin de origine, dar si Mitropolit al Ungrovlahiei, in secolul 18, o personalitate care ne-a legat in credinta la marginea Europei.

Meciul, cum spuneam, a fost ca pe timpurile romantice, o lupta minereasca dura, 30 de barbati sapand din greu dupa balon, o batalie dusa cu abnegatie, un pic cam tafnos din partea oaspetilor, cu aplicatie si daruire in ce ne priveste. Inclusiv scorul este proba cea mai clara in acest sens, de mult nu am mai vazut asa ceva.

Poate doar, interesanta comparatie (multumesc pentru aprecieri!), acel 17-15 al Romaniei cu Canada de la Cupa Mondiala din 2015, rezultat intrat in anale, ca un recordul absolut al Cupei Mondiale in ce priveste revenirea la scor. Un fel de, nu exagerez, incarcatura emotionala este aceeasi, indiferent de sport, Barcelona-PSG 6-1.

Totul incepuse bine pentru noi, “en fanfare”, daca este sa folosim o limba pe care o folosesc in profesia lor de rugbysti mai mult de jumatate dintre jucatorii aflati in teren duminica, mai ales ei, cu un eseu marcat in minutul 5 de Fercu. Si am tinut acest 5-0 (vantul nu a fost aliatul buteurilor duminica, nici pentru Vlaicu, nici pentru fundasul gruzin) pana in minutul 37, cand a culcat balonul in terenul nostru de tinta centrul 2 al oaspetilor, Sharikadze, iar la pauza Georgia a plecat in avantaj, dupa transformarea lui Kirikasvili.

Dar asta a fost tot, cel mai imbucurator lucru fiind ca, din mers, ne-am rezolvat problema cea mai grava din prima repriza, marginea, mult mai buna in partea a doua, cu 2-3 contestari din partea noastra castigatoare, ceea ce a obligat gruzinii sa aleaga jocul pe aglomerari. Unde, deocamdata, mi s-a parut ca suntem mai buni, gratie acestui pachet de inaintasi de mare valoare.

In fine, in minutul 52, Florin Vlaicu, aflat la a 101-a selectie, si-a facut datoria, transformand o lovitura de penalitate, cu care am luat conducerea, 8-7, dupa aceea totul fiind ceea ce spuneam la inceput, munca de galere, daruire, pricepere in moluri, atentie la provocari, precum si putin noroc, transformerul georgian ratand mai multe l.p. bune, dintre care una a lovit chiar bara transversala.

In acest moment, stim ce avem de facut, la jumatatea calificarii pentru Cupa Mondiala, mai ales ca lucrurile s-au limpezit in REC (sau CEN, ca sa folosim limba franceza, oficiala si ea), dupa rezultatele din ultima etapa din 2017: Spania-Belgia 30-0; Rusia-Germania 52-25. E clar, vom incepe anul viitor cu Germania, iar dorinta de revansa se simte de pe acum!

Advertisements