Final cu sufletul la gura in editia 108 a Classicissima, cursa care era inaugurata cu 110 ani in urma de victoria francezului Lucien Petit-Breton: mai abil la aruncatul bicicletei pe linia de sosire, Michal Kwiatkowski (Sky) l-a intrecut pe Peter Sagan (Bora) parca mai mult din brate, in timp ce pe locul 3 a venit, in coasta celor 2 campioni mondiali, un rutier de mare talent, dar debutant aici, francezul Julian Alaphilippe (Quick Step).

Iar aceasta diferenta de 2-3 centimetri, reusita din brate si determinare, a venit dupa 291 km de cursa si 7h08’39”, victoria in primul Monument din cele 5 dintr-un sezon (4 acum, primavara, inclusiv Paris-Roubaix, peste 3 saptamani, 1 in toamna, Turul Lombardiei) stabilite de istoricii ciclismului realizand, iata, un lucru care nu mai parea posibil: o premiera.

Premiera consta, am scris mai sus, in faptul ca Kwiatooooo!, cum scria pe Twitter (de unde am luat si poza) este primul polonez, si ar fi fost tot premiera daca ar fi castigat slovacul Peter Sagan, in timp ce Julian Alaphilippe ar fi fost al doilea francez la rand cu succes in La Primavera, dupa surpriza numita Arnaud Demare, invingator anul trecut.

Inclindu-ne pana la pamant in fata polacului (nu stiu daca observati, dar ciclismul din tarile estice unde se lucreaza serios o duce bine), care a avut si beneficiul unui final de cursa inconjurat de caldura coechipierilor, sa-i dam lui Peter Sagan partea lui, uriasa, de merit pentru acest final de poveste.

Singur-singurel, ca mai mereu, din cauza unei echipe mai putin dotate, detinatorul ultimelor 2 tricouri arc-en-ciel a facut tot ceea ce a depins de el, atacand cu 7 km inainte de linia de sosire, pentru a incerca o desprindere de ceilalti, mai bine incadrati. A urcat primul pe Poggio, ultima dificultate a zilei, a coborat tot in frunte, dar se vede ca la sfarsit eforturile depuse au sapat ceva mai adand in rezerve.

Astfel, Peter Sagan, care are in palmares cam tot ce isi doreste un ruleur-sprinter, nu poate sa-si aroge o Classicissima, fiind pentru a doua oara pe locul secund pe Via Roma.

Asa a fost povestea 2017 a Milan-Sanremo, la care se adauga una dintre cele mai lungi evadari din istoria cursei centenare, Frapporti, Marangoni (colegul lui Eduard Grosu, la Nippo Vini Fantini, in ultimul timp un obisnuit al caraturilor lungi), Maestri, Skujins, Rovny, Poli, Moreno, Denz, Zurlo si Clarke pedaland in fata peste 250 km!

In aceste conditii si cu vant de fata mare parte din ultima parte, de pe tarmul Marii Ligurice, media orara a fost de 40,733 km! Iar ca sa ne dam de cat de pretuita este aceasta cursa sa consemnam ca invingatorul incaseaza 500 puncte UCI, cat aduna intr-un sezon cam toate tarile de dupa locul 10 in ierarhia mondiala!

Advertisements