Se poate spune ca, la al treilea trofeu de cea mai buna jucatoare de handbal din lume, timp in care echipa nationala din care faci parte, a luat doar un bronz mondial poti fi considerata cea mai buna din toate timpurile, asa cum este Cristina Neagu? Eu zic da nu numai din tot sufletul, ci si cu argumente atat de multe si de puternice incat nici nu incap aici.

In primul rand, sa ne ducem la clasici, la Montherland, de pilda, care invita, printr-o cunoscuta butada, ca daca vrei sa te cred ca esti primul intr-un sport trebuie sa-mi spui cine a fost pe locul 2, dar si pe locurile urmatoare. Altfel spus, sa vedem pe cine a batut Cristina in aceste anchete anuale. Pai, fara sa intru prea mult in amanunte, voturile au mers la ea, in majoritate (anul acesta 37,14 la suta), iar a doua a fost, la mare distanta, norvegianca Nora Mork – 20,68 la suta, o sportiva dintr-o reprezentativa care o ajuta din plin sa iasa in evidenta.

Este mai mult decat clar, pe de alta parte, ca handbalista noastra a primit sufragiile pentru valoarea ei pura, dincolo de orice discutie, pentru ca, anul trecut, pentru care s-a votat, Romania nu numai ca nu a luat nimic, avand o comportare la Jocurile Olimpice in coada de peste, ca sa nu zic mai mult, dar nici cu echipa de club la care a jucat anul trecut (pentru ca anul asta, se stieee, va fi la CSM Bucuresti), Buducnost nu a mai repetat performantele din trecut.

Am auzit-o intr-o interventie telefonica pe Cristina Neagu chiar cand ma apucasem de acest text, va marturisesc ca nu am simtit-o niciodata atat de emotionanta, tocmai ea, o jucatoare atat de rece, de calculata, de puternica. Parea, da, da, ea, Cristina Neagu, coplesita, sentiment absolut normal.

Bine, sa nu va inchipuiti ca in momentul in care a trebuit sa trimita o ghiulea direct in plasa nu si-a recapatat reflexele, etalandu-si nemultumirea pentru discutia, absolut deplasata, de la anuntul tranferului ei la CSM Bucuresti, mai ales legat de leafa “imensa”, cum s-a spus si au scris toti. Precizand ca nu este suma adevarata, salariul ei fiind unul “normal”. Evident, s-a grabit sa spuna, normal pentru acest nivel, dar nimic iesit din comun, cum s-a insistat!

Eu, puteti cauta si veti gasi pe acest blog, nu am fost, pe de o parte, sigur de suma (iar astazi Cristina a spus clar ca este o suma umflata cea comunicata de presa si rostogolita de toata lumea), dar si pentru ca nu am dat nici cel mai mic semn de indoiala ca aceasta cea mai mare jucatoare de handbal din lume nu ar merita orice salariu, intr-o lume in care prea multi castiga nemeritat. Mult, putin, nu e treaba noastra sa le numaram banii altora, dar nici comparatii dintre Himalaya si Giumalau nu poti face!

Acum sa explic si poza care ilustreaza acest text, preluata de le site-ul IHF, in care explicatia este fireasca, Neagu figurand prima, nu “in deschidere”, adica in stanga, unde, cred ca l-ati recunoscut, este francezul de origine croata Nikola Karabatic (tot la al treilea trofeu, dupa cele din 2007 si 2014, Cristina a mai luat titlul acesta, ca si uitasem, luat de val, in 2010 si 2015).

Bravo, Cristina! Iar daca ne uitam la varsta lui Karabatic (33 de ani pe 11 aprilie), tu, care nu ai implinit inca 29, vei mai avea ocazia sa te bati pentru aceasta distinctie. Poate chiar anul viitor, mai ales daca te ajuta si noua echipa de club, dar si nationala!

Advertisements