Iata ce inseamna sa fii fotbalist! De fapt, sa traiesti intr-un fotbal jucat cu sufletul la gura tot anul, intr-o concurenta acerba si cu o prosperitate, pentru toti, adesea chiar ostentativa: aflata in cadere libera, campioana Angliei, pentru prima oara intr-o istorie centenara, nu numai ca schimba antrenorul declarat Rege, pe Claudio Ranieri, dar alege sa debuteze, ca principal, la 53 de ani, un vesnic secund: Craig Shakespeare.

Care, ce sa vezi, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, se califica in sferturile de finala ale Ligii campionilor, evident la prima participare, impunandu-se clar, cu 2-0, marti seara, pe King Power Stadium, dupa ce reusise in deplasare sa inscrie la Sevilla un gol extrem de pretios, infrangerea la limita, cu 1-2, de la care a pornit returul, fiind, practic, gratie acestui gol pe teren strain, o egalitate.

Iar 1-0 pentru Leicester City, adica de-ajuns pentru calificare, a aparut destul de repede, in minutul 27, prin Morgan, pentru ca Albrighton sa stabileasca scorul final, in minutul 54. Nu prea sunt specialist in fotbal englez, oricum nu ca alti colegi, care mananca garnituri de titulari pe paine din Premier League, dar din ce am vazut campioana Angliei, totusi, cu toata istoria ei veche, dar nu stralucita, o trupa mai micuta printre marii Albionului, are niste scheme lucrate, se vede ca jucatorii sunt programati pur si simplu imediat.

Iata o faza care, sigur, a fost repetata si care m-a lasat cu gura cascata: aruncare de la margine, din dreptul careului advers, batuta de pe stanga, un englez asezat, stingher, pe linia de fund, cam la linia careului de 6 m, balonul direct pe el, iar acesta parca avand ochii inchisi recentreaza spre 8-9 m in centru, de unde un atacant venit la fix retrimite tot cu capul, balonul fiind cu greu parat de portarul Sergio Rico.

Am mai vazut astfel de faze evident puse la punct, iar in atac aproape toate baloanele se paseaza pe pozitie viitoare. Frumoasa echipa, povestea continua, iar titlul acestei postari, cumva caznit, s-ar putea sa aiba finalitate, Visul unei nopti de vara, adica o finala de LC, putandu-se implini.

Pana la urma se face si dreptate, prea ar fi fost 4 echipe spaniole, adica toate, adica jumatate din sfertfinaliste, in antepenultima faza a competitiei, dupa ce s-au calificat Barcelona si Real, iar Atletico va indeplini, practic, o formalitate miercuri, avand 4-2 si serviciu, ca sa zic asa, adica joaca pe teren propriu, cu Bayer Leverkusen.

In celalalt meci al serii, Juventus a jucat acasa economicos, dupa ce pleca cu 2-0 obtinut la Porto, asa ca a reusit o victorie pe care ne obisnuisem intr-o vreme sa o numim “italiana”, la cat este nevoie: 1-0, prin golul marcat de Dybala, in minutul 42, in urma unui penalty dictat de arbitrul roman Ovidiu Hategan. Pacat ca portarul spaniol al portughezilor, Iker Casillas, nu si-a putut sarbatori recordul de meciuri in Liga campionilor, pe care l-a preluat de la legendarul italian Paolo Maldini (AC Milan), avand 175 de meciuri europene, fata de 174 ale fundasului milanez.

Asadar, pana acum sunt calificate Barcelona, Real Madrid, Bayern Munchen, Borussia Dortmund, Juventus, Leicester, iar miercuri seara se dau ultimele 2 locuri din sferturi. Cum spuneam, Atletico Madrid pleaca mare favorita in returul de pe teren propriu cu Bayer Leverkusen, dupa 4-2 in prima mansa, iar Monaco va incerca, in Principat, sa rastoarne avantajul de doua goluri al Manchester City, castigatoare, dupa cum probabil va amintiti, cu 5-3.

S-ar putea sa avem, deci, 3 echipe spaniole, sigur 2 germane, tot sigur una engleza, una italiana, urmand ca meciul dintre Monaco si englezii lui Pep Guardiola sa ne arate daca vom avea in sferturi reprezentate 4 sau 5 campionate. Sa fim sinceri, fix campionatele care au dreptul la maximum de echipe direct in Liga campionilor…

Advertisements