Despre rusinea patita de atletismul romanesc la Campionatele europene indoor de la Belgrad, incheiate duminica am scris: am prins o singura finala, cu un loc 11, fiindca la 3.000 m a fost singura finala de 12, si nu de 8.

Prabusirea este totala, dar acum sa vedem si clasamentul pe medalii la editia a 34-a a competitiei continentale, in care, pana acum, Romania se afla, gratie celor 92 de medalii obtinute (23 de aur, 34 de argint si 35 de bronz), pe locul 12. In acest moment, nu existam, pur si simplu, intr-o asemenea ierarhie, care, totusi, cuprinde 26 de tari, jumatate din membrele Asociatiei europene de atletism.

Iata clasamentul, copiat de pe site-ul competitiei, primul lucru care sare in ochi fiind ca Polonia domina topul european al atletismului, iar primele explicatii le puteti gasi la sfarsit, in declaratiile facute de-a lungul timpului (netul are memorie, iar in ce ma priveste mi-a fost usor, interviurile fiind facute pentru Agerpres de Teodora Oprea…) de marele om de sport Iolanda Balas-Soter. Asadar, clasamentul:

locul tara aur argint bronz total
……………………………………………………………………..
1Poland 7 1 4 12
2Great Britain & NI 5 4 1 10
3Germany 2 2 5 9
4France 2 1 0 3
5Czech Republic 1 2 4 7
6Spain 1 2 1 4
7Greece 1 1 1 3
=8Belgium 1 1 0 2
=8Portugal 1 1 0 2
10Hungary 1 0 1 2
=11Albania 1 0 0 1
=11Lithuania 1 0 0 1
=11Serbia 1 0 0 1
=11Switzerland 1 0 0 1
15Sweden 0 2 2 4
16Ukraine 0 1 4 5
17Belarus 0 1 2 3
=18Austria 0 1 0 1
=18Bulgaria 0 1 0 1
=18Denmark 0 1 0 1
=18Italy 0 1 0 1
=18Norway 0 1 0 1
=18Slovak Republic 0 1 0 1
=18Turkey 0 1 0 1
=25Iceland 0 0 1 1
=25Netherlands 0 0 1 1

Despre senzationalul progres al Poloniei a vorbit, in mai multe randuri, singura dubla campioana olimpica a atletismului romanesc, Iolanda Balas.

Iata pasaje din interviuri acordate Teodorei Oprea in 2015-2016, pe ideea ca omul sfinteste locul (nu ca la noi, unde oamenii cu blazon sportiv aurit fie sunt indepartati, fie ‘tolerati’ cateva luni, pentru “impresie artistica”, timp in care nu poti construi nimic temeinic, abia inveti unde sunt bubele):
(…) “In Polonia si Ungaria au fost modernizate in actualul ciclu olimpic numeroase baze sportive, au ajuns deja la 1.000, de exemplu, in Polonia, unde Szewinszka (campioana olimpica la 400 m si membra a CIO – n.r.) a fost foarte activa si si-a impus punctul de vedere.” (…)

Sau: (…) “Polonezii au fost destepti, pe langa sportul scolar si universitar au dezvoltat o industrie de echipament sportiv, inclusiv pentru atletism. Daca înainte noi cumparam echipament de la nemti sau de la francezi, acum luam de la polonezi. Este la fel de bun si de performant. La noi elementul uman exista, avem campioni mondiali si europeni la juniori, la tineret, dar ei trebuie sprijiniti, susţinuti. Cu ciorba de la mamica nu mai facem performanta. In spatele fiecarui campion se afla o echipa intreaga de antrenori, nutritionisti, medici, psihologi…”

Ca un fapt aproape divers, parca nici nu mai conteaza in fata acestui dezastru, aceste declaratii au aparut si in Revista Fundatiei Atletismului Romanesc, care, de cand a trecut la cele vesnice “doamna Ioli” a disparut cu totul, desi cuprindea si statistici sau studii de mare interes.

Ideea acestui comentariu a aparut printr-o comparatie aproape instantanee, cvasi-obligatorie, intre marile sportive Balas si Szewinska (pe care le vedeti aici la 100 de ani ai IAAF, in 2012, in extremele pozei, prilej cu care s-a inaugurat si Muzeul cu Iolanda Balas in deschiderea acestui tezaur de amintiri).

Amandoua s-au straduit din rasputeri pentru sportul pe care l-au practicat, modesta “doamna Ioli” vorbeste doar de eforturile polonezei, trecand cu vederea propriile straduinte, care au adus vreo 20 de piste artificiale, au creat primul sediu propriu de federatie din Romania (pe str. dr. Primo Nebiolo, semnificativ, pentru ca a fost facut cu bani de la IAAF), precum si un stadion la Sosea.

Tot comparativ, dar trist, Szewinska a fost sprijinita sa intre in CIO, iar noi am avut perspective in acest sens, dar le-am distrus, autopromovandu-se in functii nesemnificative necunoscuti in lumea buna a sportului. Asta ca o paranteza.

Ei bine, despre acest stadion, care poarta numele Iolandei Balas iata urmatoarele informatii, una de la cea care i-a dat numele, alta de la actualul presedinte al FRA, Sandu Ion, cu mandatul caruia s-a accentuat toboganul:

(…) “Acest stadion de la Sosea a fost daruit atletismului de autoritatile vremii, de Regele Ferdinand. Acum ar trebui să-l modernizam, sa terminam tribuna, sa reconditionam pista si multe altele, pentru a putea organiza concursuri internationale, mai ales Grand Prix-uri.” (…)

Si iata acum precizarile facute de presedintele Ion Sandu pe 21 aprilie 2016, tot pentru Agerpres (cand, apropo, anunta ca vor fi alegeri, la care nu mai candideaza, pe 21 octombrie anul trecut, dar acestea nu au avut loc!): “Complexul Iolanda Balas Soter a fost predat catre MTS, care apoi va fi preluat de Compania Națională de Investitii pentru efectuarea lucrarilor programate sa inceapa din aceasta toamna (2016, nu s-a facut absolut nimic, sa degradeaza galopant – n.mea, LO) si se vor incheia in 2018.”

Pe scurt, averea atletismului, acordata cu decret regal, a fost renationalizata! Va spun eu, lucrurile stau mult mai rau, tumora este adanca… Iar acest lucru se petrece in continuare si in alte locuri, oricum se pregateste terenul, inclusiv la Sosea, dar si la Dinamo si in alte locuri. Pazea!

Advertisements