Editia a 123-a a Turneului celor 6 natiuni incepe in forta, cu un meci Anglia-Franta (de la ora 18,50, pe Dolcesport), iar intrebarea zilei, a intregii editii de fapt, este daca Anglia poate fi detronata, dupa ce anul trecut, intr-o tresarire de orgoliu incredibila dupa fiasco-ul de la Mondialele “sale” din 2015, a castigat trofeul, cu Mare Slem – victorie la toate celelalte 5 combatante.

Pentru ca, iata, rugby-ul poate rasturna orice pronostic: de la rusinea istoriei Cupei Mondiale (eliminare din grupe, mai mult, pe propriul teren, in templul numit Twickenham), la triumf dupa numai 3 luni in cea mai veche si mai iubita competitie pe echipe nationale din istorie!

Slabita de accidentari, Anglia lui Eddie Jones, neinvinsa de la sosirea australianului in fruntea sa, va trebui, totusi, sa se teama de Irlanda, adversarul sau principal in cautarea celui de-al doilea Mare Slem consecutiv. Pe 3 decembrie, Anglia s-a razbunat de o maniera stralucita in fata Australiei (37-21), care a scos-o de la Mondialul organizat chiar de ea. Victorie cu care englezii au egalat si propriul record de victorii consecutive (14), la 13 ani dupa epopeea incoronarii cu titlul de campioana mondiala, in Australia, in fata lui… Eddie Jones, actualul ei antrenor.

Asadar, acum se poate gandi sa spulbere acest record. Numai ca, asa cum se spune, infirmeria s-a umplut: Manu Tuilagi, Chris Robshaw, Joe Marler, Joe Lauchbury, fratii Vunipola si, ultimul pe lista, Anthony Watson vor lipsi de la debutul competiei, daca nu chiar de la intregul turneu.

Irlanda este principalul adversar al Angliei. Invinsa foarte greu de campioana mondiala Noua Zeelanda, la Dublin, in toamna (9-21), Irlanda a incheiat luna noiembrie cu o victorii de prestigiu cu Australia (27-24), astfel ca selectionata lui Joe Schmidt pare un outsider mai mult decat serios decat chiar Tara Galilor, invinsa la scor de Wallabies (8-32), dupa care abia a iesit nevatamata din meciul cu Japonia (33-30).

Scotia este, pe de alta parte, nu numai in crestere de valoare, ci si avanjata de programul din acest an, cu 3 meciuri pe teren propriu. Oricum pare departe de lingura de lemn cu care s-a procopsit anii trecuti.

In Franta, asteptarile care plutesc in jurul selectionerului Guy Noves sunt enorme. Calendarul defavorabil (deplasari in Anglia si in Irlanda) impiedica totusi un obiectiv precis, dar nevoia de victorii se face simtita dupa un turneu de toamna marcat de doua frustrante in fata Australiei si Noii Zeelande, astfel ca, practic, “cocosul galic” nu stie care ii sunt reperele.

In fine, Italia, singura selectionata fara trofeu, dar venita de doar un deceniu si jumatate, se afla bine plasata, dupa o victorie istorica impotriva Africii de Sud (20-18), dar entuziasmul a fost temperat imediat dupa infrangerea la Tonga (17-19).

Totusi, noul antrenor, irlandezul Conor O’Shea, dar si calendarul (3 meciuri acasa) ar putea permite italienilor sa spere la mai mult decat de obicei. Mai ales ca vor juca avand deasupra capului amenintarea schimbarii sistemului in Turneu, cu retrogradare si promovare, printre tarile care stau la panda aflandu-se si Romania, alaturi de, sa spunem clar, mai bine plasata reprezentativa a Georgiei.

FOTO: Echipa Angliei, invingatoare cu Mare Slem in 2016; pentru programul complet si recordurile turneului, uitati-va pe postarea de vineri, OVALIA MIA…

Advertisements