Gand la gand cu bucurie, iata: BBC l-a desemnat pe Andy Murray “Personalitatea sportiva a anului”, pentru a treia oara in Marea Britanie, dupa 2013 si 2015, fiind primul britanic cu asemenea distinctie. Este ceea ce am spus si eu, iata, ma laud, cu putin timp in urma, iar mai jos reproduc textul respectiv, care cuprinde si anumite analogii istorice, cred eu interesante.

Pentru mine, numarul 1 in lume in sport pentru 2016 este Andy Murray, “Officer of the British Empire” (nu va amintiti, nu-i asa, ca a fost innobilat?), primul jucator al planetei la sfarsitul sezonului de tenis 2016, campion olimpic, castigator la Wimbledon, a doua oara, invingator in Turneul Campionilor, corolarul unui an iesit din tipare.

Ceea ce face din scotianul nascut pe 15 mai 1987 un campion iesit din comun este, cred eu, si altceva: din 27 februarie 2006 a devenit nr. 1 in Marea Britanie, iar pe 16 aprilie 2007, deci la 20 de ani neimpliniti, a intrat in Top-10 al celui mai competitiv sport din lume.

Toate acestea sunt, evident, lucruri remarcabile, dar nu extraordinare, daca nu am tine seama cu cine a luptat Andy Murray in toti acesti ani pentru a se mentine intre primii 10 din lume, ajungand, iata, in cele din urma cel mai bun: cu Roger Federer, Rafael Nadal si Novak Djokovic, in primul, al doilea si asa mai departe rand, iar calitatea extraordinara a britanicului a fost aceasta tenacitate specifica natiei, care parca i-a impus sa progreseze neincetat.

Tenacitate specifica, ziceam, pentru ca Murray Andy, din clanul Murray (hai sa va spun numele complet, ca sa ne dam seama despre ce vorbim: Andrew Barron Murray!), are un stramos legendar, daca nu ar fi cat se poate de real, un personaj istoric in carne si oase, purtand acelasi nume, un “esquire” (baron!) care, in secolul 13, acum 830 de ani, s-a alaturat lui William Wallace, devenit celebru in lumea intreaga dupa filmul “Braveheart” al lui Mel Gibson, eroul primului razboi scotian de independenta.

Desi filmul, nominalizat la 10 categorii pentru Premiul Oscar 1995, dintre care a castigat la 5, inclusiv statueta pentru Cel mai bun film, era, fatalmente, centrat pe figura “Inimii brave” Wallace, eroul interpretat de Mel Gibson, William Wallace si Andrew Murray au fost practic egali in epoca, faimoasa Lubeck Letter, o scrisoare adresata primarilor din Lubeck si Hamburg de “Andrew de Moray (dupa cele mai multe surse Murray, poate e vorba de o eroare a copistului, n.m. LO) and Willliam Wallace, leaders of the kingdom of Scotland”, trimisa din Haddington pe 11 octombrie 1297 dovedind clar acest lucru!

Iar o a doua scriere medievala din acele vremuri, “Prior of Hexam”, provine de la “Andrew of Moray and William Wallace, liderii armatei si regatului Scotiei”.

Era anul 1297, al marii batalii de la Stirling Bridge (in ilustratia acestui text), incheiata cu o rasunatoare victorie a scotienilor impotriva regelui Edward al Angliei, dar si cu moartea lui Andrew Murray, cel care dominase de ani de zile Highlands, tinuturile din nord…

M-am lasat cucerit mai mult de aceasta evocare pentru ca, pe de o parte, sunt lucruri mai putin stiute, iar pe de alta parte pentru a incerca sa explic de unde vine aceasta exceptionala dorinta de a fi primul, in pofida tuturor etalata de scotian! (…)

De Andy Murray numarul 1 in sportul mondial, insa, nu ma indoiesc nici o miime de secunda. Murray din clanul Murray merita cu varf si indesat si aceasta onoare!

Advertisements