La mai putin de 100 de zile de la oficializarea karate-ului, de miercuri pana duminica se desfasoara la Linz, in Austria, primele Mondiale ale acestui sport-arta sub semnul celor 5 cercuri olimpice, competitia urmand sa aiba o alta anvergura, alta pondere fata de multimea de astfel de intreceri care de care mai mondiale si mai europene de arte martiale in general.

Chiar daca, trebuie precizat, actuala editie nu contribuie la sistemul de calificare la JO de la Tokio, din 2020, metodologia urmand abia sa fie pusa la punct. In ce priveste turneul olimpic, pentru cine stie reamintesc, pentru cine nu anunt: la Jocuri vor fi doar probe individuale, cu 80 de karateka in total, pentru 8 titluri olimpice, 6 la kumite (adica lupta) si 2 in kata (demonstratie, acea inlantuire de procedee prezentate de un singur sportiv, un veritabil dans in privirile celor mai putin familiarizati cu artele martiale).

Tarile cele mai puternice sunt, alaturi de Japonia, cea mai tare, fiind si leaganul karate-ului, sunt Franta, Iranul, Spania, Italia si Egiptul. Si in Romania aceasta arta martiala este destul de dezvoltata, cu o sumedenie de dojo-uri si zeci de mii de practicanti, desi, c-asa-i romanul, cam impartiti in diferite stiluri si scoli, practic mici deosebiri pentru rafinati, care vor trebui sa se adune intr-un singur stil, acum, cand prezenta olimpica obliga implicit la o anumita uniformizare.

In lume sunt, din date vechi de vreo 10 ani, peste 20 milioane de practicanti, pe diverse scoli (ryu) sau stiluri – shotokan, numele venind de la dojo fondatorului, wado-ryu, goju-ryu, shito-ryu, kyokushinkai, sankukai si altele, mai putin populate u adepti).

Karate sau, mai corect, karate-do, inseamna in acceptia cvasi generala, “arta mainilor goale” (exista si o interpretare ca “arta mainilor chineze”), fondatorul modern al acestei arte, Funakoshi Ginsin schimband ideograma care desemneaza “chinez” prin cea, aproape identica, ce se traduce prin “gol”, ambele avand aceeasi fonetica in expresie (doar accentul le deosebea) – kara. In ambele variante, “te” semnifica mana.

De aici, va dati seama ca este vorba de o arta martiala de origine chineza *prima importanta cu radacini in fabuloasa manastire Shaolin-si), dar, cu toate acestea, japoneza prin definitie, creata, practic, in micul arhipelag Okinawa, aflat sub stapanirea chineza. In fapt, karate a aparut tocmai pentru ca ocupantii chinezi interziceau supusilor purtarea armelor, asa ca acestia erau nevoiti sa lupte cu mainile goale.

Astfel ca, “imprumutand” unele tehnici de lpta ale chinezilor, in special din kempo si boxul chinezesc, japonezii le-au perfectionat, dar mai ales le-au raspandit in special in randul taranilor aflati fara aparare, creind karate. Dezvoltarea deosebita a karate fata de alte martiale se datoreaza unui fapt istoric care poate va surprinde, anume unei decizii… americane: la sfarsitul razboiului mondial, ocupantii Okinawei, americanii, au interzis toate artele martiale, cu o exceptie, karatele, pe care le-au considerat, gratie kata (demonstratiilor de care v-am vorbit), un fel de “gimnastica de origine chineza”, nu stil de lupta.

Fondatorul karate-ului modern, amintitul Funakoshi Gichin s-a nascut la Okinawa in 1869 (a decedat in 1957, toti acesti imensi maestri au, am observat, viata lunga…), avea o dojo (sala de antrenament, daca nu stiati si nici eu nu v-am spus) numit Shotokan, de unde si denumirea unuia din stilurile dominante. Gichin a fost foarte bun prieten cu Kano Jigoro, cel care a pus bazele judo-ului, astfel ca amandoi se reunesc, iata, la Tokio, acolo unde, de fapt, a debutat si “Calea supletei”.

In fine, ati inteles, am prins prilejul sa ma autocitez intr-o anumita masura (unele pasaje le-am luat dintr-o carte proprie, “CINE (cand, unde, cum) a inventat…?”, aparuta inca in 2004, anume acest campionat mondial, dar si sa marchez intrarea in familia olimpica a unei discipline sportive cu o raspandire destul de puternica la noi, care, acum, va avea o si mai mare atractie. Ceea ce este cat se poate de imbucurator, pentru ca, in general, karate este un sport ‘non-contact’, oricum cu tehnici putin violente…

Advertisements