Sincer va spun: m-am bucurat ca editia a 110-a a Turului ciclist al Lombardiei a fost castigata de columbianul Esteban Chaves (Orica), dupa o cursa de toata frumusetea, chiar daca “vazuta” doar prin intermediul Twitter-ului diverselor echipe si al cursei, pentru ca de-a lungul celor 241 km ai ultimului Monument al anului au fost vreo 4-5 evadari, inclusiv pe final hartuiala a fost continua.

Dar cel mai mult m-a bucurat faptul ca ultimul succes adevarat al sezonului a revenit unui rutier si unei echipe care au redescoperit placerea de a alerga, de a fi impreuna, de a se ajuta indiferent sau dincolo de tactici si savante strategii, impuneri din masina tehnica sau de interese de alta natura, inclusiv din partea unor oficiali, inclusiv comisari de cursa.

Astfel, sezonul 2016, extrem de dur, avand si Jocurile Olimpice, din ce in ce mai bagate in seama de sponsori, care au sesizat importanta expunerii planetare a competitiei, se incheie, practic, cu o victorie pe cat de dorita, pe atat de meritata, pentru ca, sa nu uitam, Chaves si Orica au tinut sus drapelul in ultimele luni, la Vuelta, prin locul 3 al columbianului, si 4 victorii de etapa. Dar si cu un alt Monument, oficial, al ciclismului de cea mai inalta cota, Paris-Roubaix, in care s-a impus in primavara, era sa uitam, australianul Mathew Hayman.

Pe de alta parte, ca sa fiu un “bun” roman mi-a placut ca formatia cea mai distanta, mai incruntata, mai inchistata din ultimii ani, in pofida succeselor sale, Sky, a mai pierdut o ocazie. Nu rutierii de acolo ma deranjeaza, ca nu am innebunit, ci intreaga filosofie a patronilor si a conducerii tehnice: aroganta, fara scanteie, fara bucuria de a te intrece cu ceilalti din pur spirit sportiv, fara ajutoare din afara. Daca va amintiti, inca de anul trecut Sky daduse semne ca-si pierde reperele, punand la dispozitia liderului un autocar imens, un fel de castel pe roti, cu dotari de vedeta rock. La “Ocnasii soselei” nu prea pica bine astfel de “arogante”.

Finalul Giro di Lombardia, cursa plecata dimineata de pe malul lacului Como si incheiata la Bergamo, a fost decis cu vreo 30 kilometri inainte de destinatie, cand a tasnit italianul Diego Rosa, urmat de columbianul Rigoberto Uran, cronometrati toti 3 in 6h26’36”, in aceasta ordine, talonati de francezul Romain Bardet, care s-a curatat insa pe final, sosind al 4-lea, la 6 secunde.

Plutonul cu lume buna a sosit dupa mai bine de un minut, devansat putin de spaniolul Alejandro Valverde, vorba aia, vesnic verde, cu un sezon foarte bun, acum si ca echipier al lui Quintana, pe care l-a ajutat sa castige Vuelta.

La start au fost si cei doi ciclisti romani de top in acest moment (incat chiar ma intreb de ce s-au organizat acum Nationalele de velodrom, rapindu-le orice sansa la meritatele titluri de campioni ai Romaniei, inca o dovada a formalismului fara leac al celor catorva actiuni ale asa-zisei federatii romane de ciclism), Serghei Tvetcov (Androni) si Eduard Grosu (Nippo), ambii abandonand. De altfel, au terminat cei 241 de kilometri doar 61 de ciclisti, din peste 200 inscrisi, duritatea si oboseala unui sezon lung si greu la acest nivel spunandu-si cuvantul din plin.

Advertisements