Piratarea dosarelor medicale ale sportivilor de mare performanta de catre hackerii rusi (daca piratare a fost sau doar o manipulare, veti vedea) a dezvaluit si o situatie destul de ciudata, totusi: autorizatiile de uzaj terapeutic (AUT), care permite sportivilor sa se trateze folosind substante ce figureaza pe lista produselor interzise. Nu existenta lor este socanta, ci frecventa, trebuie sa o spunem din capul locului.

Pentru ca Fancy Bears, grupul de hackeri pe care destui ii banuiesc de fapt o structura statala sau sprijinita de la Moscova ca raspuns la acuzatiile Agentiei mondiale antidopaj, a dat publicitatii, in 4 grupaje, ca sa zic asa, date medicale confidentiale privind 66 de sportivi, intre care, cum stiti, surorile Williams, gimnasta cvadrupla campioana Simone Biles, americance, ciclistul britanic Chris Froome, compatriotul lui, atletul Mo Farah si tenismanul spaniol Rafael Nadal. Nume mari, sugerand faptul ca postura ii face intangibili.

Datele au fost extrase din sistemul de gestiune on line al AMA, sistemul Adams, toate continand exclusiv AUT, deci, in esenta, nu este vorba de nicio infractiune, din simplul fapt ca toti sportivii citati au autorizatii medicale pentru folosirea de substante interzise.

Problema este, asa cum afirma Fancy Bears, AUT reprezinta, in fapt, “permis de a se dopa”. Ceea ce AMA respinge cu indignare, chiar, considerand-o o razbunare, un soi de “represalii” fata de “lupta contra dopajului de stat” din Rusia.

Totusi, sa vedem ce-i cu aceste AUT, apoi daca nu cumva sunt cam multe si date “pe alese”, catre anumiti sportivi si, mai ales, cu precadere in anumite sporturi.

Autorizatiile in cauza au aparut in acelasi timp cu codul mondial antidoping, care preciza la inceputul anilor 2000 lista produselor considerate dopante, deci interzise, raspunzand unei evidente: “sportivii pot avea aceleasi probleme medicale care oricine”, potrivit formulei lui Sebastian Coe, presedintele Federatiei internationale de atletism, asmatic el insusi in timpul carierei sportive.

Practic, ele sunt eliberate pentru toate clasele de produse interzise, cu exceptia stupefiantelor. Unul din cazurile de scoala – retetele cvasi-sistematice pentru insulina, considerata produs dopant, acordate sportivilor diabetici. Cateodata, sunt eliberate pentru sportivii care sufera un accident, altele sunt justificate de existenta unei afectiuni legate de practicarea sportului de mare performanta, precum cea acordata lui Rafael Nadal pentru a-si trata un genunchi dureros cu betamethazona, un glucocorticoid cu efecte anti-inflamatorii.

Cererile sunt adesea facute de un medic terapeut si transmise organizatiei responsabile de sportivul respectiv, agentia antidopaj sau federatia internationala, dupa caz. Cererea este examinata de un comitet stiintific compus din 3 experti independenti, dupa mai multe criterii, in special aspectul indispensabil al tratamentului propus sau incidentei medicamentului asupra performantei.

Dupa acordare, autorizatiile sunt inregistrate in sistemul Adams si consultabile de echipele medicale ale AMA, care pot cere precizari. Asa ca marele atac al “ursilor” moscoviti ar putea fi pur si simplu o petarda, datele fiind disponibile la echipele medicale ale sportivilor, iata! Adica o scurgere de informatii clasica, impracata sub forma misterioasa a “atacurilor cibernetice”….

In fine, problema este, totusi, frecventa acestor AUT. In Franta, de pilda, sunt cam 400 de cereri cu sanse pe an, dintre care primesc ‘verde’ circa 2 treimi. Pentru insulina, aprobarea este cvasi-generala, betablocantele aproape mereu refuzate in special la disciplinele de precizie (tir, de pilda) pentru ca ajuta la performanta. Nici corticoizii, nici diversele produse cu testosteron nu sunt prea usor acordate.

In anumite tari, in special anglo-saxone, amfetaminele sunt in mod curent folosite in tratamentul tulburarilor de atentie, cu aceasta justificare terapeutica fiind acordat si tratamentul cu Ritaline, de care beneficiaza Simone Biles inca din copilarie, unul din subiectele “grase” ale Fancy Bears.

Daca in ce priveste ciclistii, ei sunt frecventi solicitatori de AUT, mai ales pentru tratarea probemelor de respiratie, alti sportivi recurg mai rar la asemenea facilitati. In fotbal, potrivit medicului FIFA Jiri Dvorak, “opt AUT au fost acordate pentru CM-2014 si doar 3 pentru JO-2016”.

Evident, nu lipsesc contestatiile, in special in ciclism, din cauza abuzului. In 2014, Journal du Dimanche a dezvaluit ca britanicul Chris Froome a primit o AUT de la un medic al Uniunii cicliste internationale (UCI) fara validarea de catre comisia independenta, permitandu-i-se ingerarea a 40 de mg de cortizon pe zi in Turul Romandiei, doza destinata tratarii unei raceli, dar foarte eficienta pentru performanta.

Ideea este, spune medicul Gerard Guillaume, de la Francaise de Jeux, ca “daca un alergator sau un sportiv prezinta o stare de sanatate necesitand folosirea unui asemenea tratament, teoretic este evident ca nu-i capabil sa ia startul intr-o cursa”.

Una peste alta, atac cibernetic sau nu, dezvaluirile din ultimul timp arunca o lumina folositoare asupra luptei antidoping actuale, care tinde sa fie arondata unor interese extrasportive. De fapt, abia acum ar trebui vazuta calea de mijloc, intre excesele de toate felurile, din toate sensurile, iar pentru aceasta trebuie viziune si o abordare realista.

Incepand cu independenta sistemului antidoping, cred eu

Advertisements