Cu cea mai mare delegatie, substantial, de 3 ori (de la 4 la 12 fata de Londra-2016), din istoria participarilor la Jocurile Paralimpice, Romania a terminat, practic, intrecerile de anul acesta de la Rio de Janeiro, cu o singura medalie, cea de bronz, absolut exceptionala, cucerita de Alex Bologa, nevazator, la judo, la categoria 60 kg.

Aceasta pentru ca mult mediatizatul Eduard Novak a avut si sambata, in penultima zi de intreceri (duminica sunt doar cursele de maraton la atletism, precum si incheierea concursurilor de volei si rugby in carucioare rulante), a avut o comportare mediocra, de asteptat de altfel, dupa ce in primele 3 proba pe care le-a disputat in metropola braziliana, a fost departe mereu de podium.

In ultima cursa a concursului de paraciclism, castigata de olandezul Abraham Gebru Daniel in 2h13′ pe 71,1 km la cat. C 4-5, Novak s-a situat pe locul 9, la 4’59” de invingator (din 22 de rutieri care au terminat cursa).

Vineri, in cursa pentru cat. C 1-3, cel mai putin afectate de dizabilitati, potrivit clasificarii Comitetului International Paralimpic, celalalt paraciclist roman prezent la Rio de Janeiro, Attila Olah, a venit pe locul 29, din 31, dupa un loc 26, penultimul, si pe velodrom.

Oricum, Eduard Novak are, dupa cum ne spune pe pagina lui de Facebook, satisfactia ca l-a insotit si familia cu el la Rio de Janeiro, dovada si fotografia luata tot de acolo:

“Ce poate sa fie mai frumos decat sa ai alaturi cele mai importante persoane din viata ta?! Ei sunt cei care au crezut in mine, m-au aparat de lumea care iti rezerva cateodata capcane si nu iti doreste mereu binele. Insa o familie unita si iubitoare te apara de cele mai grele provocari ale vietii. Vreau sa le multumesc din inima ca mi-au fost alaturi la bine si la greu. Va iubesc si multumesc ca ati venit! Sunt cel mai fericit sportiv paralimpic”.

Laudabil faptul ca niste oameni cu probleme de sanatate fac sport, una peste alta, numai ca daca ne uitam atent la acest Comitet Paralimpic Roman constatam lucruri foarte interesante. De pilda, presedinta CNPR este cetatean britanica, o doamna scotiana pe nume Sally Wood Lamont, care sta la Cluj-Napoca, desi sediul declarat al Comitetului este in Bucuresti, in strada Vasile Conta nr. 16, adica in sediul MTS.

Nu ar fi o problema, sediul este pus probabil doar pentru inscriere la tribunal, numai ca in statutul Comitetului concret toate deciziile sunt luate de presedinte. Or, ma gandesc, mai ales pentru oameni cu dizabilitati, este mai dificil sa se tot deplaseze fie la Bucuresti, fie la Cluj. Apoi, se apropie alegerile pentru presedintele Comitetului Olimpic si Sportiv Roman, similarul Comitetului Paralimpic, iar prima conditie pentru a candida este sa ai cetatenie romana (imediat dupa, “sportiv sau antrenor de performanta”). Deci, cum ramane cu cetatenia britanica?

Dar pentru ca am amintit de alegerile de la COSR veti afla in curand o stire absolut incredibila: ciclismul romanesc, sport olimpic, cu participare chiar la ultimele Jocuri, nu exista din punct de vedere oficial! Concret, veti vedea zilele urmatoare, sunt oficiale inclusiv federatiile de modelism si biliard, de pilda, ciclismul nu exista, pur si simplu!

E placut ca acela care se prezinta peste tot, printr-un abuz, practic insusire nelegala de calitati oficiale, presedinte al FRC are familia cu el la Rio de Janeiro, dar reamintesc ca duminica se incheie prima editie a Campionatelor europene de ciclism, la Plumelec, in Franta, colea, iar Romania nu a avut absolut nici un reprezentant, nici macar un junior sau excelenta ciclista Ana Covrig. Ca nu sunt bani, cum nu vor fi nici la Mondialele din octombrie, desi si acolo avem calificat la Elite!

 

Advertisements