* Marea favorita a finalei probei de simplu feminin la US Open, germanca Angelique Kerber si-a adjudecat titlul la New York, invingand-o pe neofita intr-o finala de Mare Slem, Karolina Pliskova, in 2 ore si 7 minue si 3 seturi: 6-3, 4-6, 6-4.

Astfel, in cel mai pur stil american, care spune ca invingatorul ia tot, Kerber a preluat, cu o marja mult mai importanta, locul 1 mondial (a doua din tara ei, dupa Steffi Graf, acum 25-30 de ani), este, practic, calificata la Turneul campioanelor de la Singapore si a si incasat un cec-record, de 3,5 milioane de dolari.

Vorba aia, in legatura cu aceasta suma, cea mai mare, totusi, din circuitul feminin, substantial peste celelalte turnee de Mare Slem, desi si acestea pluseaza serios an de an: americanii, care gireaza, prin federatia lor, USTA, nu numai competitia de pe terenurile de la Flushing Meadow, dar, pentru a incuraja jucatoarele de top sa vina la mai multe turnee din circuitul lor de toamna (sfarsitul de sezon le-ar mai face sa mai sara cate 1-2), adauga un bonus zdravan, ajungandu-se, iata, la acest cec impresionant.

Despre meci, sincer sa spun, nu mi s-a parut de vreo mare incarcatura emotionala, cu toate ca s-a ajuns in decisiv si ca era, totusi, finala la New York. Daca numeri loviturile memorabile cred ca nu prea treci de la cele 5 degete ale unei maini la cealalta: s-a jucat temeinic, la castig, fara efuziuni, fara mari rasturnari, pana si egalarea la seturi reusita de Pliskova fiind parca absolut fireasca, Pliskova trebuia sa riste mai mult, iar Kerber, firesc, se relaxase, si in urma umiditatii excesive din metropola americana, care te stoarce de puteri.

Principala problema a cehoaicei sambata noaptea (la Bucuresti) a fost ca nu a mai repetat serviciile as, cele mai ieftine (ea detine recordul absolut din circuitul feminin anul acesta, cu 407 mingi castigate direct din serviciu, cu 150 mai mult fata de orice jucatoare din WTA), dupa ce anul trecut a avut nu mai putin de 517 in 75 de meciuri. Acum, abia a reusit 5, practic egal cu cel al dublelor greseli.

In schimb, Kerber si-a facut jocul ei obisnuit de aparatoare atestata, iar cand a putut sa o toace pe adversara pe backhand nu a mai avut probleme, lovitura de dreapta a Karolinei fiind mult peste, oricum de evitat.

Asa incat, sa salutam o noua lidera mondiala, dupa ce Serena Williams a domnit pe acest tron intre februarie 2013 si pana pe 12 septembrie 2016 (ca luni se schimba, oficial, ierarhia), si sa mai observam ca incepe sa devine extraordinar de important sa stii sa-ti organizezi sezonul, cu varfuri de forma tintite. Germancei i-a iesit anul acesta, castigand primul si ultimul turneu de Mare Slem, Melbourne si, iata, New York, cu un ‘miez’ de sezon de nivel mediu, bun oricum, dar fara sa forteze neaparat.

* In final, ca sa nu fac din asta un lucru deosebit, tratat separat: dupa ce de vreo 10 zile am fost bombardati cu marile performante ale ciclistului paralimpic (dar concurent si la valizi, semn ca handicapul lui nu-i chiar unul extrem de grav, nu se compara cu judoca Alex Bologa, de care cam incepem sa uitam…) Novak, acesta a ocupat locul 5 la urmarire individuala, adica la jumatatea clasamentului. Ca s-a preluat, tale-quale, postarea lui pe FB in care scria ca l-au despartit “doar 3 secunde” de un loc in finala mica, asta este pentru naivi, 3 secunde la ciclism pe 4.000 m este mult, daca am extrapola in atletism ar fi jumatate de minut.

In aceeasi ordine de idei, celalalt concurent de la noi pe velodromul Jocurilor Paralimpice, Attila Olah, s-a clasat pe 26, din toti atatia inscrisi, in proba de 1.000 m a categoriei C2. Despre asta trimisii speciali si colegii lor intru osanale de pe aici nu scot o vorbulita. Pai, informam sau ne facem?

Sa ma ierte Dumnezeu, dar TVR, care a batjocorit 30 de olimpici de la JO, scriind, fara urma de dovada, despre un presupus dopaj al lui Sincraian la haltere, lasandu-i pe toti nepremiati de o luna, ne-a dat in ultima saptamana 7 stiri cu vechituri despre Novak, iar acum se cam face ca ploua… Si in cazul medaliatului cu bronz din august, si in legatura cu rezultatele mediocre (nu-i nimic, e performanta ca pot face sport, nu acuza nimeni), totusi, ale ciclistilor paralimpici! Pai cum e?

Advertisements