Jocurile Paralimpice, programate in perioada 7-18 septembrie la Rio de Janeiro, se prezinta la start sub semnul, cine ar fi crezut?, dopajului, Rusia, cu toata delegatia, dar si destui paralimpici fiind exclusi pentru dopaj. Dopaj in cazul acestor oameni oricum napastuiti, loviti de soarta, da frisoane si pune pe ganduri: incotro ne indreptam, cat de departe duce foamea de castig cu orice pret? Metodele de dopaj sunt numeroase, iar un inventar al acestor orori a fost facut de un raport al IPC.

Fracturarea voluntara a unui deget, ranirea membrelor infirme pentru stimularea presiunii sanguine… Automutilarea, numita “boosting” in termeni specifici, este o forma de dopaj specifica persoanelor cu handicap care da fiori reci pe sira spinarii, aceste metode criminale de-a dreptul fiind supravegheate de aproape la Jocurile Paralimpice de la Rio.

Aceasta practica vizeaza sportivii atinsi de o leziune a maduvei spinarii. Pe langa paralizie si pierderea senzatiei in membrele infirme, acestia sufera, de asemenea, deseori de probleme ale presiunii sanguine si ritmului cardiac. In consecinta, in timpul unui efort violent, persoanele in carucior rulant nu cunosc cresterea frecventei cardiace la nivelul necesitatilor generate de corpul propriu. De unde performante in berna, o oboseala legata de prea scazuta presiune sanguina si lipsa de rezistenta.

Unii, pornind de aici, compenseaza aceste slabiciuni prin automutilare ale membrelor insensibile, care nu resimt durerea. Avand ca efect cresterea presiunii sanguine, ameliorarea afluxului de sange in muschi si, deci, ca rezultat, obtinerea unor performante mai bune.

Socuri electrice, sangerari, blocaje ale sondei urinare pentru destinderea vezicii, carcasele de infasurare ale membrelor inferioare prea stranse, torsiunea sau zdrobirea testiculelor, fractura degetului mare… Cu boosting, catalogul ororilor este aproape nesfarsit!

“Este ceva marginal”, relativizeaza Michael Jeremiasz, purtatorul de drapel al delegatiei franceze la Rio si jucator de tenis in carucior rulant. “Am auzit vorbindu-se la Paralimpicele de iarna din 2014. Nu prea stiu multe, dar poate exista asa ceva, nu-i mai nebunesc decat ceea ce fac cei care isi injecteaza sange. Este parte din chestiile complet demente pe care unii le pot face”, spune el.

In fapt, boosting pune mai ales o problema de sanatate publica. Cei care apeleaza la asta se pot regasi intr-o stare de hiper reflectivitate autonoma (HRA), o urgenta medicala bine cunoscuta a persoanelor paralizate, care pot fi victime in viata cotidiana ca reactie la o simpla ranire, plaga sau inflamatie. Acest fenomen antreneaza o brusca crestere a presiunii arteriale, cu un risc de atac cerebral sau cardiac cu potential mortal.

“Aceasta metoda (a boosting-ului) este excesiv de periculoasa, intrucat nu poate fi stapanita”, subliniaza doctorul Jean-Claude Druvert, medic si sef de misiune al delegatiei franceze la Rio.

Aceasta a stat la determinarea Comitetului international paralimpic (IPC) de a se ocupa de chestiune. Boosting-ul este interzis din 2004. “A concura intr-o stare de HRA, fie ca este intentionat sau nu, pune in pericol sanatatea sportivilor. Este, totodata, un mijloc de a ameliora performantele”, subliniaza Peter Can de Vilet, director al serviciului medical si stiintific al IPC.

Cu cativa ani in urma, Agentia mondiala antidoping si IPC au facut public un studiu, iar concluziile au de ce sa dea frisoane. “In pofida constientizarii pericolelor impotriva sanatatii, 16,7 la suta dintre participantii la ancheta au indicat ca au recurs la boosting pentru a-si dopa performantele, la antrenament sau in competitie”, noteaza raportul, care se bazeaza pe date din 2008 si 2009.

Pentru a detecta o stare de HRA, IPC a decis, deci, sa controleze sportivii inaintea probelor, masurandu-le tensiunea, lucru deja prezent partial la Jocurile Paralimpice de la Beijing, din 2008 (37 de controale), apoi de la Londra, din 2012 (41 controale). Dar pentru Rio de Janeiro-2016, si ca urmare a analizei in profunzime a datelor legate de 160 de sportivi in ultimii ani, IPC si-a revazut exigentele la nivelul din aprilie trecut.

De acum, vor fi interzisi din competitie sportivii care prezinta o tensiune superioara a 160 mmHg, fata de 180 mmHg inainte (presiune arteriala sistolica). Ca idee, medicina generala considera ca un pacient prezinta o hipertensiune arteriala cand aceasta este superioara a 140 mmHg, luand in calcul si presiunea arteriala diastolica.

Peter Van de Vliet da asigurari: “Este de datoria IPC de a veghea la sanatatea sportivilor, la integritatea sportului si la protectia sportivilor curati”.

Fara sa se spuna explicit, este clar ca procesul campionului paralimpic Oscar Pistorius, gasit vinovat de asasinarea intr-un moment de furie extrema a prietenei sale, a pus serios pe ganduri, pentru ca exista un potential de violenta greu de inteles si, mai ales, de acceptat, iar gloria si, de ce nu, avantajele financiare aduse de conditia de campion, fie si paralimpic, duc, iata, la o stare de agresivitate departe de scopul acestor Jocuri Paralimpice…

Dar, legat de Pistorius, ar mai fi si faptul ca lumea sportului se poate simti cu musca pe caciula si prin faptul ca i-a permis sa concureze cu sportivii valizi.

In ce priveste motivele de ingrijorare, ele se aduna, semnalele fiind ca nu numai marii mutilati sunt tentati sa-si depaseasca ilicit limitele. Iata, saptamana trecuta un ciclist cu un handicap dintre cele mai mici, Michael Gallagher, incadrat la categoria C5, dublu medaliat cu aur la urmarire individuala la Beijing 2008 si Londra 2012, a fost suspendat de Comitetul australian paralimpic, fiind depistat dopat, la EPO in iulie, in timpul unei tabere de pregatire in Italia. E clar, nu mai exista nicio limita!

Advertisements