* Romania incheie Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro-2016 pe cel mai slab loc din istoria participarilor cat de cat semnificative, adica de dupa razboi, pe locul 47, cu 1 medalie de aur, 1 de argint si 2 de bronz, iar pentru a vedea, macar statistic, ce inseamna aceasta prabusire iata precedentele 4 clasari: 27, la Londra-2012 (2-5-2), 17, Beijing 2008 (4-1-3), 14, Atena 2004 (8-5-6).

In acest moment, sportul olimpic romanesc se afla, practic, la mijlocul ierarhiei pe medalii, pentru ca in total au urcat pe podium reprezentanti din 86 de tari (din 206 delegatii in total), iar 57 au cucerit cel putin un titlu olimpic.

Top-10 este, insa, cel asteptat: 1. SUA – 116 (43-37-36), 2. Marea Britanie – 66 (27-22-17), 3. China – 70 (27-18-26), 4. Rusia – 54 (17-17-20), 5. Germania – 41 (17-10-14), 6. Japonia – 41 (12-8-21), 7. Franta – 40 (9-17-14), 8. Coreea de Sud – 21 (9-3-9), 9. Australia – 29 (8-11-10), 10. Italia – 26 (8-11-7).

Dupa cum stiti, primul criteriu este calitatea medaliei.

Totalul medaliilor cucerite de Romania in istoria Jocurilor n-a ajuns prea departe acum, desi inca ne numaram printre tarile importante (inca): 306 in total (89-95-122), dintre care 1 bronz la JO de iarna.

Nu-mi propun analize globale. Dar am gasit un astfel de text exceptional, scris in Dilema Veche, in ultimul numar, de Gabriel Giurgiu cunoscut comentator economic la TVR (apropo, felicitari colegilor de la redactia sport, pentru o reusita de exceptie, non multa sed multum, si salut o revelatie, pentru mine, Octavian Pescaru). Iata un fragment consistent din articolul amintit:

“Nu plingeti dupa medalii
Gabriel GIURGIU

Acum fix patru ani, faceam o comparatie intre clasamentul pe tari si pe medalii (după Olimpiada de la Londra) si cel al universitatilor. Gaseam o tulburatoare coincidenta. In general, rezultatele sportive ale natiunilor par a fi similare cu cele academice. Aveam si constatarile privind abaterile statistice (tari precum Kazahstanul si Azerbaidjanul, care au urmarit imaginea publica – si atat – si in care legatura intre perfomantele din sport si educatie nu are multa relevanta). Apoi, se stie ca starea invatamantului dintr-o tara ii cam defineste locul in lume. Competitivitatea economica este considerata a fi direct proportionala cu cea scolara. Care o fi oul, care o fi gaina? Esti o tara puternica economic si iti permiti sa cresti sportivi de performanta sau spiritul competitiv educat inca din clasele primare (prin sport) iti induce performanta economica? Sincer sa fiu, nu stiu exact. Constat insa coincidenta si remarc înca o abatere statistica, evidentiata din plin in 2016 si numita Rusia. Tara in care dopajul a fost urcat la rang de politica de stat. Povestea completa implica servicii secrete, morti suspecte in hoteluri din Washington DC, dezvaluiri de senzatie in presa mondiala si, in fine, suspendarea atletilor rusi din cam toate competitiile internationale, incluzand Olimpiada de la Rio. Unii vor carcoti si vor imagina alta coincidenta care tine de pretul in cadere al gazului si al petrolului, precum si de pozitia politica globala a rusilor, aflata in ultima vreme intr-un echilibru… dinamic. Ma abtin!

Revenind la cei ramasi in concurs, l-as aminti pe elevul sau studentul american al carui vis intr-ale popularitatii este sa fie in echipa scolii, la (ceea ce ei numesc) fotbal, la baschet, la hochei sau la orice altceva. In fine, ei mai au si burse scolare care se acorda in virtutea meritelor sportive, dar sa nu exageram! L-as evoca pe elevul australian, care are langa scoala cel putin un teren de rugby si o piscina olimpica (asta am vazut cu ochii mei!). Ma gandesc la tanarul din tara care inca mai este in UE (Marea Britanie, evident) si care este aproape obligat de sistem sa joace fie fotbal, fie rugby, fie sa dea din vasle. Daca n-are chef de nici una din aceste activitati, n-are decat sa faca atletism! Sau gimnastica, daca tot au importat niste romani pe-acolo care i-au facut campioni europeni. Ma gandesc si la scolarul neamt pentru a carui buna stare fizica, atat municipalitatea, landul, cat si bugetul federal pun la bataie sume consistente, exprimate prin subventii pentru echipament, antrenori si accesul la bazele de antrenament. Dati un search pe Google pentru Oberstdorf (centru european al patinajului artistic) si veti afla ce vreau a zice. In vecina Franta, politicile publice dedicate sportului nu sunt un secret pentru nimeni. Cate exemple sa mai dau? Ma opresc.”

Advertisements