* De cate ori m-au chinuit handbalistele noastre la aceste Jocuri Olimpice, adica mai mereu, mi-am adus aminte de “incurajarea” sfidatoare a lor de la time-out-uri: suparate foc ca au fost criticate la Mondiale, unde pana la urma au luat un bronz norocos, au inventat chestia asta: “Pentru cine jucam noi? Pentru noi!”.

Adica nu pentru Romania, cum se spune in handbalul nostru de 60 de ani, de cand luam titluri la masculin, ci pentru ele. Si uite asa au mai luat o bataie, cu Norvegia, care ne-a administrat un 28-27 (14-13) mai dur decat acea diferenta de 13 goluri de la esecul cu Brazilia (cea mai mare din intreaga competitie de handbal, masculin si feminin la un loc). Pentru ca li s-a inoculat ideea ca “se putea”. Pai nu se mai putea, ca nu am condus decat o data, in mintul 18, cu un amarit 10-9!

Adica nu au putut, iar banca a facut din nou niste greseli naucitoare: alde Ryde, selectionerul cu figura de portar de bloc chinuit de hemoroizi, pe care nu-l asculta nimeni, cred ca ati observat, pentru ca abia scoate 3 cuvinte englezesti chinuite, a cerut time-out-uri fix cand eram pe val, dar a stat cu limba in gura cand au ajuns norvegiencele la 4 goluri diferenta, iar pe final una dintre cele mai bune jucatoare din echipa noastra, Chintoan, a fost scoasa, practic, din echipa in ultimele 7-8 minute, pentru ca trupa medicala a intrat aiurea in teren sa-i dea ingrijiri, desi se ridicase.

Iar noul regulament spune clar, masura luata pentru a nu mai avea gesturi nesportive, trageri de timp: daca o jucatoare are nevoie de ingrijiri medicale, apoi sa le primeasca, astfel ca in urmatoarele 3 atacuri nu mai are voie sa intre in teren. Este cumva ca la fotbal, cand un jucator care primeste ingrijiri iese din teren si nu intra fara aprobarea arbitrului.

Adica, un amatorism, fara noima, pierdere de repere tocmai din partea celor care ar trebui sa fie mai lucizi, tehnicienii, ca sa mai vorbim despre absenta totala a contraatacului, din cauza tacticii cu vesnicele 2 schimbari atac-aparare si invers, care da jocului nostru o lentoare agasanta.

Asta a fost, eu nu-mi fac iluzii ca in ultimul meci Spania va pierde la Angola, astfel ca ibericele ar urma sa plece acasa in locul nostru. De altfel, nici comentatorul TVR, Dragos Cojocaru, nu parea adeptul unei asemenea idei, iar el traieste de 20 de ani cu handbalul in casa, este casatorit cu o handbalista, mananca jocul asta pe paine, stie inclusiv “fineturi”…

Pacat, mare pacat pentru o mare jucatoare, pentru portarita Paula Ungureanu (foto), care ar fi meritat, la 36 de ani, la ultima sansa, sa lupte mai departe pentru o medalie olimpica. Asa ne intoarcem la ale noastre, la cluburile noastre care asigura din plin confortul multor jucatoare straine (chiar din echipele care ne-au batut aici, mereu ati auzit de cutare “joaca la CSM, a jucat la Baia Mare, fosta colega cu fetele noastre la…”).

Lefuri bune, iar la noi nu este nicio opreliste la numarul de handbaliste straine din echipe, astfel ca junioarele si cele de la tineret, campioane mondiale si europene, medaliate oricum, imbatranesc pana apuca sa intre in vreo echipa de club romaneasca! Si ne miram ca nu avem schimb de maine la nationala!

* In cursa feminina de maraton, castigata de kenyana Jemima Sumong, in 2h24’04”, urmata la 9 secunde de Eunice Jepkirui (Bahrein) si de o etiopianca Mare Dibaba, campioana mondiala, sosita cu o intarziere de 26 secunde, Paula Todoran a sosit pe locul 101, la 24’50” de invingatoare, in timp ce Daniela Carlan a abandonat dupa kilometrul 10, ultimul la care este consemnata cu timp intermediar.

* Gimnastica sportiva a avut programata prima zi a finalelor pe aparate, duminica eroul zilei fiind britanicul Max Whitlock, castigator al aurului in ambele probe disputate, la sol si cal cu manere, in timp ce la feminin victoriile au fost impartite intre marile puteri: la sarituri a castigat americanca Simone Biles, iar la paralele rusoaica Aliya Mustafina.

Advertisements