Pentru mine, aceasta medalie de aur a spadasinelor de joi noaptea, de la Rio de Janeiro va ramane cat voi mai trai legata de zambetul discret, retinut, dar tradand o emotie imensa al Anisoarei Pascu, la premiere, unde a oficiat in calitate de vicepresedinta a Federatiei internationale de scrima (FIE).

Un moment de bucurie intr-o perioada de tristete ravasitoare, dupa tragedia prin care a trecut aceasta mare personalitate a sportului romanesc. Ea insasi prezenta, si inca de doua ori, pe podiumul olimpic, la Ciudad de Mexico, in 1968, si Munchen, 1972, cu echipa de floreta, Anisoara Pascu a indeplinit cu discretia ei dintotdeauna gesturile protocolare ale acestui moment unic din istoria scrimei romanesti, un sport pentru care a dedicat o viata intreaga.

Iar din zecile de poze de la ceremonie, transmise de trimisii speciali la Rio, Anisoara nu apare niciodata. A facut ce trebuia, apoi s-a dat deoparte, lasand fetele sa se bucure din plin de momentele lor de glorie, pentru ca asa a facut intodeauna, a muncit pentru binele tuturor, niciodata pentru ea personal!

Din marele respect pentru ea, pentru aceasta femeie puternica si delicata, pentru modul ei de a fi de cand ne stim, iata de aproape 40 de ani, nu vreau sa insist, spre a pastra discretia din perioada nesfarsita de doliu prin care trece din 31 octombrie anul trecut ma opresc aici.

Sa stii, Anisoara, ca, acolo, sus se bucura o data cu noi si, iti doresc din toata inima, si cu tine, si Alex. Iata ca viata iti mai poate aduce momentele pe care le meriti din plin…

Advertisements