* Incerc sa nu ma arunc cu comentariile despre echipa femina de handbal, dar nu am cum sa nu spun ca fetele noastre (care nu mai lupta pentru noi, dar nici pentru ele insele, ci pentru adversare direct!) sunt de vise rele, iar antrenorul suedez al echipei noastre, Tomas Ryde, completeaza dezastrul: a doua infrangere, usturatoare, i se datoreaza in mare masura.

Acest 13-26 (9-13) cu Brazilia, dupa ce am luat bataie si de la Angola, fara drept de apel, are un autor principal, pentru ca nu exista echipa pe lumea asta, calificata, totusi, intre primele din lume, medaliata cu bronz la ultimele Mondiale, acum 9 luni, sa dea doar 4 goluri intr-o repriza, mai ales ca e vorba de a doua parte a jocului, deci banca nu a inteles nimic, si, in consecinta, nu a avut ce spune, nu putea, paralizata, sa schimbe nimic.

A, ba da, le-a odihnit pe Cristina Neagu (din alt film pana acum la acest turneu final) si pe Paula Ungureanu, singura jucatoare care a fost la nivelul ei. Iar asta spune si mai mult despre situatia incredibila in care am ajuns: sa te tina poarta si sa incasezi cea mai detasata diferenta de goluri din toate meciurile la acest turneu final, ce mai este de spus?

Hai, ca sa nu ma certati ca mi s-a pus pata pe Ryde asta (ati observat ca in time-out-uri nu-l asculta nimeni? Vine cu o tabela pe care nu scrie nimic, zice cateva chestii intr-o engleza de balta, iar fetele sunt complet neatente), ce ziceti de Patricia Vizitiu extrema, Geiger uitata in teren, Chintoan, pivot in forma, totusi, chiar si in primul meci, pierdut, sau faptul ca 7 m executa Buceschi (nici un gol marcat), complet depasita de situatia in care se afla?

In fine, sa mai dam un cec in alb, chiar riscand sa ne simtim din nou atat de prost ca dupa o boala lunga, cum ne chinuie jucatoarele noastre, si sa mai asteptam ultimele 3 meciuri din grupa, cu Muntenegru, Spania si Norvegia! Numai cand le scriu si mi se face frig pe caldurile astea…

* Intre timp, jucatoare de soi, precum norvegiencele, si-au revenit, campioanele olimpice, mondiale si europene (si anume toate 3 in acelasi timp, adica acum!), invingand cu 27-24 Spania, care, va amintiti, castigase in prima zi la vicecampioanele olimpice, Muntenegru.

* Am trait sa o vad si pe asta, hooligans la tenis! S-a intamplat la meciul dintre argentinianul Del Potro si portughezul Joao Sousa, cand suporterii galeriilor argentiniene, celebrele barras, veniti fuga la patriotisme, dupa succesul cu Djokovic, ca sunt aproape, s-au luat la bataie cu spectatatorii brazilieni. Meciul a fost intrerupt minute bune, iar fortele de ordine i-au evacuat pe argentinieni!

* Primiti la Jocuri dupa lungi discutii (care, sunt convins, vor continua, mai ales dupa masura exact contrarie a Comitetului international paralimpic de a-i exclude la intrecerile din septembrie), sportivii rusi au reusit a 400-a medalie de cand concureaza sub drapelul Rusiei, de la JO-1996, de la Atlanta. Medalia cu numarul 400 in 20 de ani a fost cucerita de puscasul Vladimir Maslennikov, dimineata, la aer comprimat, 10 m.

* Nord-coreeanul Om Yun-chol, campion olimpic en-titre si triplu campion mondial consecutiv la haltere, a luat acum “doar” argintul la categoria 56 kg (invins, totusi, de un reprezentant al poporului frate chinez), asa ca si-a cerut scuze intregului popor de la nord de Paralela 45: “Cu medalia de argint, nu pot fi eroul poporului meu. Sper sa pot reveni (in competitie) si sa repar greseala cu o medale de aur”. Ma intreb ce o fi insemnand indoiala din “sper sa pot reveni…”.

In fine, cu 4 ani in urma, la Londra, Om, medaliat cu aur, a fost demn sa rosteasca discursul clasic: “Progresele mele si medalia de aur sunt rodul dragostei fierbiti a Marelui lider Kim-Jong-il si a Marelui tovaras Kim Jong-un”, promitand sa se bata la toate marile competitii, “pana la JO de la Tokyo din 2020”. O mai fi valabila promisiunea acum?

* Dupa eliminarea surprinzatoare a lui Novak Djokovic, germana Steffi Graf ramane singura sportiva din tenis care detine asa-numitul “Golden Chelem”, victorii finale in cele 4 turnee majore si in turneul olimpic. Recunosc ca de inventia asta, cu Slemul de aur, nu auzisem, dar fantezia care tot nascoceste motive de record nu are, iata, limite.

* Sa inchei rubrica aceasta, care este, indeobste, mai asa, mai anecdotica (inclusiv stirea despre handbalistele romance…), cu un rezultat cat se poate de serios si de imbucurator: Japonia este din nou, dupa 12 ani, campioana olimpica de gimnastica artistica pe echipe la masculin, iar Kohei Uchimura, un muzeu ambulant de medalii de aur, cucereste, plangand, singurul titlu care ii lipsea. Niponii au terminat pe primul loc, cu 274,094 puncte, la distanta de Rusia (premiera acest argint) – 271,453 puncte si China – 271,112 puncte. In continuare, ierarhia arata astfel: 4. Marea Britanie; 5. SUA; 6. Brazilia; 7. Germania; 8. Ucraina.

Acum, pentru noi, la gimnastica pauza pana luni, cand intra in prima zi a concursului special pe aparate Catalina Ponor, la barna, si Marian Dragulescu, la sarituri, in timp ce marti incearca marea cu degetul, o medalie, Andrei Muntean, la paralele. Va reamintesc, in finale se porneste de la zero, notele din prima zi au contat doar pentru calificari.

Advertisements