S-au scris atatea despre Satul Olimpic, de fapt, cat s-a putut, pe ici-pe colo, prin corespondentele de la fata locului, incat nu stii ce sa crezi: este Olympia sau Sparta, cum scrie La Gazzetta dello Sport, referindu-se la camerele “spartane”? Sau putem sa ne consolam cu gandul, citind L’Equipe, ca peste 20 de ani ne putem astepta la o generatie de sportivi in vana, cu gene excelente.

Mai intai hai sa va spun ce-i cu aceasta “generatie de sportivi cu gene bune”. Pare o anecdota, dar nu este deloc. L’Equipe de astazi se ocupa de Satul Olimpic si incepe, povestind ca in 1996, la JO de la Atlanta, echipa feminina de handbal a Frantei, campioana mondiala doar cu cateva luni inainte, nu a prins nici podiumul. Iar celebrul antrenor, atunci la carma, Daniel Constantini, a spus, malitios, spre consolare: “Cel putin, vom avea peste 20 de ani o buna echipa de polo pe apa”.

Echipa masculina de polo pe apa a Frantei reusise sa se califice, si ea, la Jocuri, iar povestioara, comenteaza cotidianul parizian, rezuma cel mai bine ce inseamna acest faimos Sat.

“Aceasta fortareata inaccesibila de decenii ochilor indiscreti ai jurnalistilor este teatrul unor excese de toate felurile. Sexul este unul dintre ele. De la Jocurile din Seul 1988, distribuirea masiva de prezervative a devenit o traditie. Dar editia Rio-2016 bate toate recordurile, cu 450.000 ‘mici camasi ale lui Venus’ (cum li se spune, familiar, in Brazilia) puse gratuit la dispozitia celor 10.500 de sportivi in policlinica Satului sau la cei 41 de distribuitori…

Si totusi, poate fi vorba, in cazul ziaristilor francezi, doar de o exagerare, de un mod destept de a incepe un reportaj, pentru a capta atentia, dar si pentru a ne aducem aminte ca avem de-a face cu tineri, oameni in floarea varstei, izolati de lume atata amar de vreme.

De altfel, chiar aici am scris despre veteranul Jocurilor, indianul Leander Paes, jucator de tenis, specialist la dublu, care a marturisit clar, argumentand cum de a ajuns, la 43 de ani, la a 7-a editie: “Am fost conceput la JO de la Munchen, din 1972, tata era jucator de hochei pe iarba, iar mama, baschetbalista!”.

Pe de alta parte, trimisii nostri, in special Tolontan, cu inclinatia lui spre intunecat si belele, a vazut brambureala inimaginabila, instalatiile facute la plezneala, reparate chiar de primii sportivi ajunsi acolo (fetele noastre de la scrima inteleg ca si-au asigurat viitorul, mai au o meserie banoasa, repara ca la foc tevaraie si baterii de baie).

Tolontan a si fost confirmat, chiar a doua zi, cand au patruns in Sat nu mai putin de 630 de instalatori! In haita, un batalion, fratilor! In trecere fie spus, meseriasii au creat probleme mari fortelor de securitate, care s-au trezit cu ei neverificati!

Asa-i la omul sarac, repari aici, o strici dincolo!

In schimb, italienii nu sunt din cale-afara de nemultumiti, pugilistii lor declarand pentru La Gazzetta dello Sport: “Ok asa cum e: cea mai buna din cele 4 Jocuri la care am fost”. Evident, nu toti italienii, care, din cate am inteles, stau in bloc cu noi (unul dintre cele 31 de cate 17 etaje, cu 3.604 camere). Alt peninsular a spus, dezamagit “Am gasit un Rio fara culori si bucurie”.

“Cuvantul cel mai corect pentru a defini apartamentele este ‘spartane'”, a incercat sa glumeasca antrenorul Luigi Mazzone, nimerind-o, dovada ca ideea i-a fost luata pentru titlu. In schimb, Sandro Cuomo, antrenorul echipei de spada, este mai ingaduitor: “Sunt obisnuit sa merg cu barca, este ca si cum traim pe o ambarcatiune enorma, unde trebuie sa te obisnuiesti cu ce ai. Nu ma plang, am vazut si mai rau. Mai mult ma ingrijoreaza transporturile pana la sala”.

Problemele mari sunt cu paturile, cu patuturile mai degraba, dupa cum se si vede din fotografie, baschetbalistii si voleibalistii sunt disperati, iar chicineta si micutul living de la intrarea in “apartament” amintesc de faptul ca, dupa incheierea Jocurilor, toate acestea vor deveni, prin vanzare catre populatie, locuinte.

In fine, in acest imens cartier, de fapt, ridicat pe locul fostului Autodrom Jacarepagua, pentru cei care au probleme de claustrofobie in camarutele in care stau exista o compensatie: sala de mese, in care mananca 17.000 de oameni (sportivi si antrenori din 206 tari, plus o delegatie a nimanui si a tuturor, de refugiati) este o imensitate: aici ar putea fi parcate, in acelasi timp, 6 aeronave Airbus a380. Ceva frumos, intim…

PS. Jocurile au inceput! Cu, v-am spus deja, fotbalul feminin, in primul meci al acestei editii Suedia invingand cu doar 1-0 Africa de Sud, prima marcatoare fiind  Fischer, in minutul 75.

 

Advertisements