Saritorul roman in inaltime Mihai Donisan, calificat inca de acum un an pentru Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro, implicat fara voie in absurda situatie cu Meldonium, a fost validat de catre Agentia Mondiala Antidoping (WADA-AMA), dupa ce suspendarea ii fusese ridicata de Agentia nationala antidoping (ANAD), intrucat indeplinea toate conditiile pentru aceasta.

Stirea mi-a fost confirmata chiar de Mihai Donisan, care se afla deja la Cluj-Napoca, unde sambata si duminica sunt programate Nationalele de atletism, urmand sa participe, fara indoiala, la aceasta competitie, validarea participantilor fiind programata pentru sedinta tehnica. Problema noastra este ca birocratia merge atat de greu doar la recunoasterea unei greseli, ca daca avem de taiat in carne vie ne confirmam mintenas, ca sa vorbim “a la Cluuuj”.

Sa mai explic o data, desi am obosit cu aceasta prosteala a WADA numita Meldonium pe lista interzisa. Fiind introdusa pe lista neagra de la 1 ianuarie 2016, fara niciun studiu de recretie (de retentie as spune eu, mai romaneste, adica, si mai romaneste, “cat sta in corp pana la eliminare”), substanta respectiva, aflata in medicamente produse numai in Estul Europei (in RSS Letona, mai precis, acum vreo 30 de ani), a facut valuri imense si a adus peste 200 de suspendari, un val nemaintalnit.

Mie, ca sa fiu sincer, mi s-a parut de-a dreptul un complot (sa-i mai rarim pe adversari, mai ales ca rusii sarisera peste orice cal, ce spun eu, peste o herghelie cu dopajul lor de masa). Dupa care s-a constatat, prin aprilie, ca nu se poate demonstra daca sportivul a luat medicamentul inainte sau dupa 1 ianuarie, astfel ca organismul antidoping mondial a mai inmuiat tonul, permitand ca, la recunoasterea sportivului ca nu a mai folosit substanta dupa ce a fost interzisa si ca o cantitate infima (sub un picogram pe mililitru) se poate considera ca totul este in regula, s-a trecut la reconsiderari.

Asa au ajuns, la atletism, dar, apoi, si la kaiac-canoe (vorbim de romani, nu plangem noi la mormant strain) la concluzia ca Mihai Donisan si Claudia Stef, marsaluitoarea, se incadreaza in conditiile respective, din aprilie, ridicandu-li-se suspendarea provizorie, pe 2 iunie. Pe 30 iunie, a mai venit o circulara de la WADA si mai ingaduitoare, lui Stef i s-a ridicat total suspendarea, ca si canoistilor Carp si Strat, apoi maratonistului Nicolae Soare, si el cu urme de Meldonium, depistate mai tarziu, nici nu i s-a mai aplicat vreo sanctiune, fiind liber la participarea la JO de la Rio de Janeiro.

Numai Mihai Donisan ramasese agatat deasupra vidului, pentru ca avea o cantitate ceva mai mare (dar oricum 0,30 picograme pe mililitru, adica, precizez, ca vad ca e nevoie sa demonstrezi ca albul e alb, sub un picogram). Asa ca s-au mai cerut analize, la laboratoarele de la Bucuresti, apoi din Austria si, ultimul, din Germania, inclusiv probe luate acum o saptamana, sange si urina, la care totul a fost ok, dupa cum ne-a clampanit pe  comunicarea Facebook sportivul.

Sa fiu bine inteles: nu ca parerea mea ar face vreo gaura in cer, nu face nici intr-un galos, probabil, dar ca unul care a cam vazut unde se poate ajunge cu dopajul (unii nenorociti se gandesc deja la modificari generice, si asta de vreo 30 de ani, de cand a intrat spaima in toata lumea normala si de cand a aparut “Omul bionic”, sprinterul canadian Ben Johnson, caruia asa i-a spus chiar inconstientul lui antrenor) sunt trup si suflet cu lupta impotriva lui. Dar sa nu fie folosit ca o arma (cioanta, care doare cu atat mai tare cand impunge…) cum este aceasta improvizatie cu Meldonium.

Acum nu-mi mai ramane decat sa sper ca birocratia noastra antidoping va merge mai repede, pentru a adauga un sportiv de certa perspectiva ca Mihai Donisan ca al 105-lea membru al delegatiei romane la Rio.

Advertisements