Portugalia este campioana europeana la fotbal, adica in singurul sport in care se putea petrece acest lucru, in circumstantele potrivnice, multe, le veti vedea mai jos, invingand duminica noaptea Franta, cu scorul de 1-0, cu un gol inscris in minutul 109 de rezerva-rezervelor noii Regine a continentului, Eder.

Pai sa incepem chiar cu asta: cu autorul golului, Eder, care nu cred ca a jucat vreun minut pana acum, introdus spre finalul finalei, din mutarea de meserias perfect a selectionerului lusitan Fernando Santos.

La sfarsitul unui turneu lung, dupa un sezon lung, in prelungirile unei finale, jocul se simplifica, inevitabil, asa ca avea nevoie de un jucator care sa domine, fizic, adversarii, in pragul epuizarii. Asa ca a intrat Eder, cu un joc de cap si asa remarcabil, acum cu atat mai eficient, cand francezii (cu care se intalneste mereu in Ligue 1) abia mai puteau sa alerge, darmite sa sara.

Ei bine, nu a fost sa fie gol cu capul, desi pe sus Eder a luat tot, ci cu piciorul, si inca de la vreo 25 de metri de poarta, un sut pe cat de surprinzator pentru un jucator cu segmente lungi, pe atat de bine plasat si puternic.

Apoi, ca sa mergem mai departe cu argumentele ca fotbalul este sportul cel mai frumos de pe Pamant, ce spuneti de astea?

1. Portugalia a prins, in toata istoria ei, doua finale, europene, una acasa, in 2004, cand a fost invinsa de o out-sider-a tipica, Grecia, si acum a doua, pe care a castigat-o taman pe terenul adversarei directe!

2. In toata istoria intalnirilor directe, portughezii au castigat de 5 ori, amicale in general, dar au pierdut de 18, mai mult, au plecat cu capul jos, ca invinsii, in ultimele 10 confruntari.

3. Franta, cu o grupa, orice s-ar spune, parca pusa cu mana, usoara foc, cu un traseu parca trasat cu rigla, pe o parte de tablou in care a trebuit sa joace serios in semifinale, cu intre 1 si 3 zile si jumatate de pauza intre partide fata de oricare dintre adversare (in afara de prima evident, am facut precizarea din prima, ca precis se gasea unul sa mai contrazica…), s-a trezit in minutul 37 al finalei cu ploconul nesperat, exceptional, al accidentarii celui mai bun jucator al Portugaliei, inamicul public numarul 1, Cristiano Ronaldo.

4. Portugalia, cu 3 egalitati in primele 3 meciuri, s-a calificat, cu noroc chior, de pe locul 3 in grupa, beneficiind din plin de marirea numarului de echipe la 24!

Ar mai fi destule, dar cred ca ajung, vorba aia veche, finala s-a incheiat, comentariile continua. Oricum, trebuie spus ca si Franta putea sa castige, a avut chiar mai multe ocazii de gol, dar a avut in fata un portar in transa, Rui Patricio aparand cum nu cred ca a mai facut-o vreodata in viata. A avut noroc si cu bara lui Gignac din finalul timpului regulamentar, dar si portughezii au avut o bara in prelungiri (chiar cu un minut inaintea golului, parca il vestea), asa incat chiar a castigat cel mai bun, cel mai inspirat si cel mai norocos. Ca e nevoie de toate!

In fine, jucatorul meciului a fost desemnat Pepe, poate si pentru ca a jucat bolnav, la sfarsit a si vomitat, dar eu, daca imi permiteti, l-am vazut pe Joao Mario de departe peste toata lumea, cred ca, dupa ce se termina adrenalina, doarme neintors 2 zile!

A fost frumos, sa ne fie de bine!

PS. Poza am primit-o de la fie-mea, vorbitoare de portugheza, care a stat cu smartul pe pagina Selecoes de Portugal, pe care autorul golului a aparut aproape instantaneu. Cand am clicat sa imprumut imaginea mi-a stat mintea: 1,2 k la comentarii! Scrie, lumea, scrie! La sfarsit, alta si mai si: 51 k de like-uri!!!

 

Advertisements