Am ajuns si la finalul acestui Euro, primul din istorie cu 24 de echipe, jumatate din tarile europene, totusi, s-au si disputat 48 de meciuri, vom avea vreme sa intoarcem turneul pe toate fetele, dar deocamdata sa ne uitam la semifinale, aproape previzibile.

Incep cu cea mai putin previzibila, care, din intamplare sau nu prea, este si prima: Tara Galilor-Portugalia, adica o debutanta absoluta la turneul final continental, cu o obisnuita a acestei faze, meci care va avea loc la Lyon miercuri seara, de la ora 22,00, continuand si, evident, incheind cu confruntarea de traditie a fotbalului mondial: Franta-Germania, joi, la Marsilia, de la aceeasi ora.

Sau, cum le place comentatorilor sa personalizeze la nivel de vedete, Ronaldo contra Bale si Neuer contra Griezmann.

Franta-Germania este un nou capitol dintr-o lunga istorie sportiva si al unei vechi rivalitati, europene si nu numai. Mai intai, Franta contra Germaniei este o imagine in mintea celor mai vechi, ca mine: francezul Patrick Battiston iesind pe o targa dupa ce a fost lovit dur de portarul german Harald Schumacher in semifinalele Mondialului spaniol-82 (culmea, tot cu 24 de echipe).

Astazi, portarul ar fi fost dat afara cu un cartonas rosu, atunci meciul a continuat in noaptea fierbinte a Sevillei si a intrat in legenda, cu o calificare germana la lovituri de departajare (3-3, 5-4 la loteria penalty-urilor). In prelungiri, insa, Franta a condus cu 3-1, fiind egalata prin minutul 120, daca imi aduc bine aminte.

Ceea ce imi amintesc insa clar este reactia unui coleg de la AFP, cu care m-am intalnit anul urmator, la Universiada de iarna de la Sofia. Il chema Gerard Marcout (a plecat apoi la France-Football), el a scris cronica tehnica a meciului si nu stia dupa 8 luni cum a putut sa se stapaneasca sa povesteasca in mod obiectiv, in stil de agentie de presa, un asemenea meci.

Ca mai toti francezii s-a intrebat (revazand de zeci de ori caseta meciului, cum imi povestea) “A fost posibil asa ceva?” Iar raspunsul l-a dat, tot atunci, unul dintre ei, editorialistul de la revista politica L’Express: “Da, de vreme ce s-a intamplat”…

Ei bine, semifinala de acum se disputa pe 7 iulie, adica la 34 de ani aproape “jour pour jour”, cum spun francezii de la acel de neuitat meci, disputat pe 8 iulie 1982. “In seara aceea, in doua ore, am trecut prin stari emotionale inimaginabile”, isi aminteste Alain Giresse, acum consultant la un post de televiziune franceza, care, probabil, va transmite si acest meci, atunci component de baza al “careului magic” cu Platini, Tigana si Genghini.

“Acum, contextul este diferit, se joaca in Franta”, isi face curaj Battiston, eroul nefericit al acelei nopti de legenda. Mai mult, acum Germania pare diminuata chiar in compartimentul ei cel mai solid, apararea, unde, dupa meciul cu Italia, a lipsi Hummels, pentru doua cartonase, adica exact cel care a adus victoria Mannschaft in sfertul de finala al Mondialului de acum doi ani, din Brazilia, la acel 1-0 contra… Frantei.

Se stie apoi, ca Germania a cucerit la Rio, in finala cu Argentina, al 4-lea sau titlu mondial. Acum, insa, pe langa Hummels nu va putea conta nici pe Mario Gomez, accidentat contra aceleiasi Italii, nici pe Sami Khedira, iar Bastian Schweinsteiger este incert.

De partea cealalta, Didier Deschamps pare un selectioner fericit, pentru ca, o spun toti comentatorii, dincolo de faptul ca nu are jucatori indisponibili, a avut doar adversari de mana a doua pana acum: Romania, Albania, Elvetia, in grupa, apoi Irlanda in optimi si Islanda in sferturi, bravii pescari cedand la cel mai mare scor al competitiei, 5-2.

Prima semifinala, in ordinea disputarii, cea de miercuri, are, cum spuneam, o “veterana” a acestei faze, Portugalia, la a 5-a semifinala in 5 editii ale Euro, dar si o debutanta la un turneu final de campionat european, cea mai buna performanta a Tarii Galilor intr-un turneu major fiind sfertul de finala al Mondialului din 1958. Asa cum spuneam, revine obsesiv duelul colegilor de echipa de club, de la Real Madrid, Gareth Bale-Cristiano Ronaldo, dar din ceea ce am vazut eu pana acum, in timp ce galezul a fost trup si suflet pentru echipa, cu realizari ca atacant, dar si ca jucator de inchidere, conducator de joc si tot ce mai este nevoie, CR7 a asteptat sa vina toate mingile la el, si nu oricum, ci perfect pasate, vezi preluarile ratate, antologice, la baloane ceva mai dificile.

Cert este ca Bale nu are sa mai fie in deplinatatea fortelor, s-a antrenat separat, unii au zis ca “e la derutarea adversarului”, dar vedeta galeza a indepartat suspiciunile: “Am simtit ceva probleme musculare, nimic serios, doar o sedinta de recuperare in plus pentru mine”.

La portughezi, cel mai bun jucator al lor de pana acum, Pepe, nu s-a antrenat nici el luni, dar tot “din precautie, din cauza unei dureri msculare”. Iar Cristiano Ronaldo mizeaza in continuare (dar poate nu el, sa nu-mi fac vreun pacat, ci inventatorii de evenimente cu orice pret…) pe noi recorduri, majoritatea inutile, ba chiar trase de par. Cum este aceasta egalare a recordului de goluri al lui Michel Platini (9 reusite, intr-o singura editie, 1984). Portughezul are 8, dar in 4 editii, ceea nu e totuna, nu?

Advertisements